Anuala de arhitectură la bilanţ

Şapte premii au fost acordate de către juriu şi răsplătesc cele mai bune realizări din anul 2014 ale arhitecţilor bucureşteni, cîte un premiu pentru fiecare secţiune a concursului.

Libertatea de practicare a profesiei precum şi regulamentul democratic, transparent, liberal şi european al Ordinului Arhitecţilor din România fac posibil ca în expoziţia arhitecţilor din capitală să apară şi lucrări executate în alte localităţi (Călăraşi, Craiova, Vama veche, Buzău, Bacău, Talea, Moeciu de sus, Brăila, Timişoara, Iaşi, Tecuci, Braşov) sau în alte ţări (Elveţia).

Pe de altă parte, statistica simplă a numărului de proiecte prezentate poate face loc la interpretări analitice : cel mai mare număr de proiecte îl găsim la secţiunea „proiecte de diplomă” – 53, şi la secţiunea „studii, proiecte, concursuri” – 51, adică secţiunile destinate ideilor, abstracţiunilor, entuziasmului studenţesc, sau lucrărilor ce nu au fost încă realizate, poate nu vor fi niciodată, în orice caz n-au avut nevoie de investitori, de teren, de avize, de fonduri, n-au primit onorarii, după părerea mea, secţiunile cele mai interesante, deoarece adună emulaţiile, mai mult decît interesele, adună ideile, mai mult decît posibilităţile, adună visurile, aripile fanteziei, mai mult decît pragmatismul, adună pe creatorii vizionari, mai mult decît pe cei eficienţi, pe poeţi mai mult decît pe afacerişti...

Cu numai şase proiecte expuse, secţiunea „restaurare, reabilitare” e cel mai slab reprezentată : e şi normal, în contextul „in-cultural” în care se scaldă majoritatea societăţii româneşti, puţine sînt obiectivele istorice sau de arhitectură care se bucură de atenţia statului şi chiar a particularilor şi, cu atît mai puţin, de banii lor. Unde mai pui că astea sînt lucrări scumpe care nu aduc profit decît cu întîrziere, deşi profitul acesta întîrziat e, adesea, mai substanţial şi de mai lungă durată decît exploatările imobiliare, de multe ori păguboase. Turismul cultural, vestigiile, ruinele, castelele, palatele, muzeele, împreună cu industriile orizontale de suport susţin, cu aport important, economiile din multe ţări dezvoltate. Dar, ce să-i faci? pentru ca să vezi mai departe trebuie să fii deştept! Vorba proverbului românesc : mai bine cu deşteptul la pagubă decît cu prostul la cîştig! 

În fiecare an, Anuala de Arhitectură se desfăşoară sub un „Motto” care sugerează participanţilor ideea de
fontispiciu şi juriului ideea de selecţie.

În 2014 Motto este : „CONTEXT HUB”

Ce-o fi aia ?  HUB = punct nodal al unor fenomene diferite.
                     CONTEXT = set de circumstanţe ce înconjoară un eveniment, proces sau obiect.

CONTEXT-HUB invită la un mix de percepţii ale contextului urban : memorie dar şi tehnologie, social, ecologie, biodiversitate.

Pare pretenţios, abscons, elitist, filosofic. Aşa şi este. Arhitectura, ca şi urbanismul zilelor noastre şi, mai ales, ale celor ce vor urma nu se mai poate izola de principii, de  filosofie şi nu se mai poate cantona în problemele concrete, materiale şi cotidiene. Fără să le ignore! Căci noi, consumatorii de arhitectură şi urbanism, de astea ne lovim, de străzi, borduri, clădiri, sate, oraşe... Numai că, prea des şi prea uşor,  credem că arhitecţii au numai preocupări estetice care vin în contradicţie cu cerinţele de rezistenţă, cu cerinţele de confort, cu cerinţele economice sau cu cele sociale. Dimpotrivă, arhitectura tinde să  cuprindă  toate aceste cerinţe, să le înţeleagă şi apoi să le satisfacă, frumosul nefiind decît rezultatul armonios al tuturor cerinţelor îndeplinite. Sună utopic? În momentul de faţă arhitectura e în plin proces de cercetare, abordarea convenţională face loc unei noi paradigme – care ne va schimba viaţa – paradigma care ţine cont de schimbările majore şi accelerate ale societăţilor, ale climei, ale comunicării, de problemele ecologiei,  de evoluţia educaţiei şi gusturilor, de schimbarea echilibrului de forţe în lume, ba e şi o luptă cu pericolul ca arhitectura să fie înghiţită de triumviratul „dezvoltator-financiar + antreprenor-structură-furnituri + tehnologie-echipament”.  În acest sens arhitectura vrea să fie la „punctul nodal al unor fenomene diferite” = HUB.

Juriul a ţinut seama de asta la atribuirea premiilor. El a premiat o clădire de birouri (secţiunea arhitectură-social culturale) care se remarcă prin rezolvarea supraetajării unui volum din registrul clasic cu un nivel modern-sculptural ce sugerează bronzul unei statui pe piedestalul de piatră – o aluzie la dialogul vechi-nou din cartier, senzaţia de levitaţie (atît de dragă arhitecţilor) precum şi oportunitatea unui neaşteptat belvedere. La secţiunea „locuinţe” juriul a ignorat o mulţime de vile frumoase (pe care dumneavoastră le veţi remarca în Bucureşti sau împrejurimi) pentru a da cîştig de cauză complexului de locuinţe din str. Dogarilor – un exemplu de soluţionare integrată a unor apartamente de diferite dimensiuni şi programe. Cîştigătorul premiului de „design de obiect” este un joc pentru copii de orice vîrstă -11 case ce se pot alcătui, compune şi recompune din module de lemn masiv, premiul secţiunii „amenajări interioare” a revenit unui decor de teatru, iar premiul secţiunii „studii, proiecte, concursuri” a fost cîştigat de un fel de manifest: „Planning for protest” - o incursiune în problematica organizării Pieţei Universităţii în contextul istoric şi social al manifestărilor pe cît de multe, pe atît de diverse ce au avut  (şi probabil vor mai avea) loc în acest punct nodal de circulaţie, de cultură, de întîlnire, de istorie. E chiar un exemplu de HUB.
În expoziţie, a fost prezentat un proiect ce merită atenţia tuturor: „Parcul natural urban Văcăreşti – viziune”.

Suprafaţa de 1.900.000 mp. – vestigiu al unui nefericit proiect de urbanism ceauşist, proiect căruia i-a căzut victimă monumentala Mînăstire Văcăreşti – ne-a dovedit, sub ochii noştri, capacitatea naturii de a-şi face dreptate. Groapa unui lac născut mort,  ascunsă privirilor de taluzurile betonate, a devenit în 25 de ani un parc, sălbatic dar natural, înzestrat cu oglinzi de apă create natural din precipitaţii şi cu o floră şi o faună ce aminteşte de biosfera Delta dunării. Oameni inimoşi propun integrarea parcului în traseele pietonale şi turistice pe baza unor intervenţii discrete care să îmbogăţească şi să protejeze mediul, să dezvolte pe principiile ecologiei plămînul acesta, primit cadou, în centrul oraşului. Două alei sînt propuse să străbată parcul iar pe conturul taluzat, o promenadă cu foişoare de observaţie (stuful împiedică vederea de la nivel, astfel că puncte de belvedere supraînălţate sînt binevenite). O privire de ansamblu asupra planului de situaţie ne arată că se poate realiza un „lanţ verde” de parcuri majore în mijlocul unor zone intens populate dacă se vor lega cu pietonale Parcul Carol I, cu Parcul Tineretului şi cu Parcul Văcăreşti. Distanţele dintre aceste zone (cu adevărat verzi) nu sînt mari, pasarele pietonale şi chiar pentru biciclete se pot imagina agrementînd fericit peisaje urbane triste.
Consider că iniţiativa e la fel de valoroasă cum a fost cîndva înfiinţarea Muzeului Satului care şi astăzi e o raritate în Europa.

Poate că Primăria Municipală, al cărei reprezentant de vîrf a fost invitat la deschiderea Anualei dar nu ne-a onorat, va da atenţie (şi dece nu? bani) pentru acest proiect mai de grabă decît pentru stupidul şi depăşitul proiect de autostrăzi suspendate.
Arh. Crişan Viorel Atanasiu
3 august 2014