Amintirile lui Creangă și fanteziile lui Dan Tudor

Pe 1 martie când s-a născut Ion Creangă, Teatrul care-i poartă numele s-a gândit să lanseze o lună dedicată scriitorului și nemuritoarelor sale povești. Și a început cu o premieră. Un spectacol după Amintiri din copilărie, cartea care încântă și azi copiii cu  zburdălnicia și năzbâtiile   nevinovate povestite cu haz unic de cel mai hâtru prieten al lor, Ion Creangă.  Legendarele înregistrări de la radio cu Stefan Ciubotărașu , actorul  care a redat ca nimeni altul dulcele grai moldovenesc, reluate în atâtea ocazii le-au sporit popularitatea. Dar nimic nu poate fi mai ispititor pentru micuți decât întâlnirea pe viu cu Nică a lui Stefan Apetrei Ciubotaru  și întâmplările proverbiale la care ia parte împreună cu tovarășii lui de joacă și învățătură.

Misiunea de a pune la cale această nouă întâlnire cu cartea lui Creangă i-a fost încredințată lui Dan Tudor a cărui fantezie inepuizabilă se manifestă aici pe toate planurile : scenariu, regie, muzică, cuplete.  Dar  ce s-ar mai putea inventa peste ce ne poveste Creangă în acele minunate pagini ale sale inspirate din viața în Humulestiul natal, bogate în pățanii de tot felul, atrăgătoare și doar la o simplă lectură? Spectacolul muzical prezentat în premieră în noua sală renovată a Teatrului din Piața Amzei e nu doar o valorificare a acestor pagini ci și o îmbogățire a lor prin aportul de imaginație , fantezie și creativitate al întregii echipe îndrumată de regizor. Întreaga producție purtând amprenta unei concepții unice e animată de o stare de voioșie, de gingășia și  simplitatea sentimentelor descoperite la protagoniști, copiii satului moldovenesc, prietenii eroului și oamenii mari care-i înconjoară cu dragoste. Episoadele evocate sunt cele cunoscute și aproape legendare ( poate ar fi bine să apelăm si la altele mai puțin cunoscute dar la fel de savuroase) : la scoală cu Bădița Vasile, învățătorul, prinzând muște cu catalogul, șicanându-l pe  Părintele Ioan  care vine cu biciul  și  Calul Bălan , pe care urma să-l încalece  codașii sau  motăind pe lavița de acasă , la târg ca să vândă pupăza din tei , la scăldat, sau la furat cireșe din grădina  mătușii Mărioara , Nică zburdă în voie luând chipul unui actor cu o prezență fermecătoare, jucăuș și tandru. Copiii lui Creangă destul de bine individualizați nu sunt altfel decât toți copiii lumii, bogați sau săraci, în haine de oraș sau sumane cusute în războiul de țesut. Sunt acele suflete curate ce se cer înțelese , cărora marele povestitor le-a dedicat întreaga operă,  adevărata și marea tradiție a literaturii noastre pentru copii.

Farmecul dialectal și arhaic al limbii întrebuințate e și cel mai greu lucru de obținut în spectacolele care se încumetă să o reproducă pe scenă. Dar și cea mai bună ocazie de improvizație asociată ludicului  pe care actorii de la Creangă nu ezită să o folosească ( cu condiția să fie și inteligibilă).

Scenografia delicată în culori pastelate, luminoase  a Alinei Herescu și costumele populare discret stilizate nu au efect edulcorant pentru că dincolo de lumea săracă a satului românesc din acea epocă , în care au  crescut personajele lui Creangă există și o lume visată . Pe aceasta își propune să ne-o prezinte spectacolul în consens cu intențiile autorului.  Când la sfârșit intră în scenă cu acele  cufere uriașe de  viitori școlari la oraș suntem aproape siguri că fiecare dintre acesti copii va pleca în lume cu zestrea de bunătate, seninătate și dragoste semănată în sufletele lor de copilăria la Humulești. Aceste atribute domină spectacolul creat de Dan Tudor pentru care atracția cea mai importantă pe care a simțind-o transpunând scenic  această carte a fost se pare sentimentul ei  stenic dominant  și nu în ultimul rând umorul . Râsetele din sala plină de copii și aplauzele care însoțesc muzica și dansurile însuflețite de un maestru coregraf ca Florin Fieroiu sunt o dovadă că intuiția realizatorilor a fost justă și spectacolul împlinit. Un merit deosebit, dacă nu cumva  cel mai mare, îl au alături de echipa de concepție cei  care  înfăptuiesc  pe scenă gândul, actorii, echipa talentată și dăruită a Teatrului Ion Creangă, pentru că fără  dăruire spectacolele pentru copii nu ar exista. Ar fi bine ca  afișul să indice și personajele interpretate pentru a putea aprecia individual contribuția de  creație a fiecăruia. În lipsa acestei preocupări recurgem la citarea în bloc : Alexandru Prica, Cerasela Popescu, Alexandra Velniciuc,Marius Nănău, Andrea Mera, Cristian Boeriu, Ionuț Antonie, Ioana Bîndac, Ovidiu Cristian Boghiu, Marius Boboc, Ana Toda.

Doina Papp