Alina Mungiu-Pippidi: Priviţi în altă parte! Fosta viitoare invazie a Ucrainei

Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Trăim într-o epocă post-adevăr şi ca atare există riscul să nu aflăm adevărul despre invazia rusă a Ucrainei deşi ai zice că, martori fiind, am putea eventual să observăm ceva cu ochii noştri.

Dacă ruşii nu au invadat Ucraina pe 16 februarie nu e o dovadă că CIA s-a înşelat. CIA poate spune că ruşii ar fi invadat dacă ei nu puneau reflectoarele asupra lor, cu ajutorul  neprecupeţit dat de CNN şi ziarele din reţeaua de intelligence, care a devenit mai clară în zilele astea cînd editorii au avut de luat decizii dacă mai caută măcar a doua sursă (regula spunea trei) şi, evident, e vorba de cei care nu au mai căutat-o. Ruşii pot să spună că nu au invadat pentru că nu au vrut niciodată să invadeze, putînd să anexeze partea pe care separatiştii o controlează deja, sub pretextul că ucrainenii încalcă drepturile minorităţii ruse şi nu au de ce să vină la Kiev, ridicîndu-şi toată lumea în cap. Şi, sigur, ai noştri scriitori de securitate, de la generalii doctori-bloggeri care au o divizie însărcinată numai cu scrisul la bravii editorialişti de la  Dilema Veche pentru care Băsescu e Elisabeta I (Tudor) iar Putin Vladimir cel Groaznic pot fi mîndri că au lătrat aşa de tare că ursul a fugit de gura lor înapoi în pădure. Cam aşa procedează şi maidanezii de la Sinaia, dar mai de aproape de urs.

Dar sunt cîteva lucruri clare totuşi.

Unu, că Putin nu a recunoscut cererea Dumei de a recunoaşte independenţa Donbas, spunînd că e contra acordului de la Minsk. Putin vrea deci federalizarea Ucrainei, aceeaşi poziţie ca şi cu Moldova, asta e pentru el garanţia că Ucraina sau Moldova nu se vor alătura unui bloc rival, regiuni autonome cu drept de secesiune dacă politica externă la nivel naţional devine una ostilă Rusiei. Iar asta nu e nimic nou, decît că a crescut presiunea ca să obţină ce vrea. 

Doi, că noi nu avem mijloace mai mari să rezolvăm altfel cu Donbas decît am avut cu Transnistria, unde OSCE nu a reuşit nimic douăzeci de ani (în mulţi nici nu a încercat mare lucru), cu alte cuvinte, că alternativa la conflictele îngheţate create de ruşi în regiunile rusofone e doar dezgheţarea lor, cu ţările care au de partea lor dreptul internaţional, ca Ucraina, Georgia sau Moldova, văzîndu-se deodată în pericol de anihilare şi NATO spunînd clar că nu va interveni, vor fi doar sancţiuni după ce se comite crima.

Trei, că ucrainenii nu au cum intra vreodată în NATO dat fiind punctul anterior cu problemele lor de frontieră, şi ca atare cererea lor repetată de a fi primiţi e o provocare anti-rusească complet inutilă şi care nu rezolvă nimic. Dacă e un test cu ce ar face Vestul ca să apere Ucraina vedem acum, sancţiuni şi ruşinare publică. Facem deja tot ce putem să facem pentru ei. Le mai dau unii şi arme, deşi dacă voiam cu adevărat să fie capabili să se apere le dădeam arme din 2015, nu acum, la botul calului, cînd e mai mare riscul să ajungă armele unde nu trebuie.

Patru, că nu e o strategie proastă să joci bad cop-good cop cu ruşii, că aşa e la negocieri, orice timp cîştigat în care cel cu arma nu omoară ostatici e un succes. Ai nevoie şi de negociatorul cu voce de încredere (Europa) şi de lunetistul care caută unghiul să tragă focul fatal (SUA). Estul nu e maidan, ci un teren istoric unde au murit, după estimarea istoricului Tim Snyder, 14 milioane de civili asasinaţi cu bună ştiinţă de regimul nazist (vreo zece milioane) şi de cel stalinist (restul) doar între 1930 şi 1945, pe lîngă pierderile oficiale de război, evrei, polonezi, baltici, ruşi albi, etc. Poate, fiind civilizaţi şi creştini, nu ar fi rău să spunem că obiectivul nostru primar este să ocrotim civilii de asemenea orori, nu să ne arătăm muşchii? Orice metode prin care violenţa este evitată sunt bune. Că veni vorba, fanii Magazin Istoric să afle că Neville Chamberlain nu e vreun trădător că nu a apărat Cehoslovacia la Munchen, că nu avea cum să o apere, ci un om care a dat Angliei un an mai mult ca să se pregătească de război, pe care oricine l-ar fi vrut evitat…În primul interviu pe care l-am luat mentorului meu de mai tîrziu, profesorul Ghiţă Ionescu, fost Secretar General al Comisiei române de armistiţiu cu forţele aliate, director al BBC şi al Europei libere în limba română, mi-a spus deja în 1993 că românii interpretează greşit Ialta ca o trădare a României. Churchill, care îi detesta pe ruşi, vorbea cu un Stalin care ocupa deja cu Armata Roşie tot Estul Europei la Ialta şi a reuşit să obţină concesia unor procente de influenţă pentru Occident (ex. Polonia sau Iugoslavia),  deci nu a dat, ci a luat. Sigur, noi avem dreptul să fim supăraţi că nu eram noi mai sus pe lista lui, dar asta e altceva. Nu pricepem lucruri esenţiale.

Evident, Putin mai poate să anexeze Ucraina de Est şi altă dată, dar poate că a fost auzit, fără Ucraina în NATO şi ne trebuie un alt aranjament de securitate, care, să sperăm, conţine şi un început de dezarmare? Iar ce avem de făcut între timp ca să fim mai tari faţă de ameninţarea rusească, adică energia, băncile şi imobiliarele, aud că nu prea ne pregătim să facem, că, vorba aceea, ruşii sunt o pacoste, dar gazele şi banii lor murdari sunt indispensabili economiei europene în destule ţări, şi vor continua să fie aşa dacă privim doar spre Est şi nu la slăbiciunea din statele noastre, care trebuie rezolvată dacă vrem să fim mai puternici.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite