Alina Mungiu-Pippidi: Cine mai „rezistă”?
De cîteva zile partidele cîştigătoare îşi împart rentele, de la fonduri europene la banii puţini ai Sănătăţii, şi o nouă generaţie fără merite o să ajungă la butoane. Nici o mişcare în stradă.
Înţeleg că e multă oboseală şi depresie la oamenii care au ieşit în stradă să apere legile justiţiei în 2017. Vreau să spun, la aceia care au ieşit pe bune, nu că erau parte a clientelei unui partid şi voiau fotoliile PSD sau erau agenţi acoperiţi scoşi să lupte pentru bugetele serviciilor ameninţate de Dragnea, sau erau cozi de topor de genul lui Ceauşescu care îşi făcuseră rente din hărţuiala politică. Nu: mă refer la idealiştii care au îngheţat pe bune şi nu s-au întrebat de ce miraculos probleme de acţiune colectivă care fuseseră aşa de grele ani de zile se rezolvă brusc şi din mii devenim deodată zeci de mii sau mai mult, şi de la presa care ne oculta avem deodată presă care ne promovează. Ceea ce a adus succesul atunci este în acelaşi timp cauza depresiunii de azi, din păcate.
Dar demobilizarea e o idee proastă.
La prima vedere, nu prea mai are cine să protesteze, cei care erau plătiţi să o facă şi-au luat tainul cînd angajatorii lor au ajuns la putere şi acum aşteaptă o rentă pe undeva, sau deja au primit-o. E cazul lui Mihai Politeanu, care a ajuns în Parlament, iar mişcarea lui care ţinea afişul în presă deşi nici nu exista a dispărut complet din atenţia generală- fraierii pe bune au fost lăsaţi să îşi găsească ceva de făcut după ce nu au mai fost de folos. Dar nu de aceştia vorbim. Vorbim de marele număr de oameni care au ieşit fiind chemaţi de Realitatea, Digi şi presa de Internet şi care nu erau agenţii nimănui, pur şi simplu au spirit civic şi au fost brusc copleşiţi de semnale că dacă nu ies se întîmplă o catastrofă, zboară România din Europa. Oamenii aceştia unde sunt? Nu mai au voce, nu mai au feţe. Şi e nevoie de ei.
De exemplu, USR nici nu s-a ostenit să ceară Ministerul Mediului, deşi cînd s-a plănuit un partid bazat pe mişcarea de la Roşia Montană acesta era principalul punct de program – celelalte partide fiind toate neprietenoase cu mediul şi complet opace la schimabrea de climat. Treptat, toţi cei din USR care aveau de a face cu subiectul şi ţineau legătura cu societatea civilă din domeniu du fost eliminaţi, unii rapid, ca Adrian Dohotaru, alţii mai tîrziu, ca Mihai Goţiu, dar nu a mai rămas aproape nimeni (unii au candidat independent, alţii s-au dus acasă, dar numărul celor eliminaţi e foarte mare) şi iată că USR nu e de fapt interesat de mediu deloc. Or fi interesaţi cei de la Braşov, o insulă de userism cum ar fi putut fi, dar nu-i întreabă nimeni.
Aceeaşi situaţie riscă să se repete cu multe subiecte pentru care lumea a îngheţat în 2017-2018. Tot aşa cum au îngheţat anchetele la Dragnea după ce scopul a fost atins şi el a fost scos din circulaţie. Cum am prezis atunci, nici unul din marile dosare care umpleau presa contestatarilor nu a ajuns undeva – iar asta nu e singura dovadă că statul de drept nu a avut de profitat din toată istoria. Judecătoarea Camelia Bogdan, femeia care a condamnat oligarhii români şi singura care le-a confiscat şi averea e în continuare suspendată din magistratură; baroul se solidarizează cu avocaţii care conduc industria de şpăgi şi trafic de influenţă. Asta e de fapt problema fundamentală a justiţiei, dar a vorbit cineva de ea în acea perioadă, e vreo speranţă să se ocupe cineva de ea acuma, că nu mai e în interesul nimănui să continue desenul animat cu Dragnea de vină pentru toată situaţia din justiţie? Mobilizarea cu „fără penali” a adus oameni la vot, deşi nu ultima dată (cei care se pregătesc să guverneze cu majoritate de 51% rerezintă vreo 15 la sută din poporul româno-maghiar reunit), dar există vreun proiect concret şi constituţional cum să suspendăm din funcţii pe oamenii vizaţi de anchete fără să aşteptăm sentinţa? Singura în această situaţie din România e judecătoarea Bogdan! Curtea Constituţională a încercat să cureţele procedurile, scoţînd mandatele securiste de siguranţă naţională (adică cerînd ca ascultările care duc la condamnări de corupţie să aibă avizul unui judecător în acest sens), ultimul ministru al Justiţiei vrea să le pună la loc. E posibilă anticorupţia simultan cu statul de drept, fără şantaje şi jocuri de influenţă obscure (ca acela în care şeful ANI e aruncat în arest de DNA numai ca să fie mai tîrziu eliberat de Curtea de Apel, o situaţie halucinantă de care raportul MCV nu spune nimic)?
Da, e posibilă, dar dacă o cere cineva! Dacă nimeni nu o cere, justiţia va fi din nou subordonată serviciilor secrete, care controlează actualul guvern indiferent de partid (şi partidul de opoziţie PSD care a ajuns să fie condus de un conferenţiar aspirant SRI şi de şeful şcolii doctorale de la Academia Naţională de Informaţii). Dacă nici nu cereţi, dacă înghiţiţi orice o să continuăm cu justiţia noastră sublimă în care procuratura se face că lucrează (astfel că dosare ca Mineriada ajung înapoi la refpcut rechizitoriul, cînd prescripţia bate la uşă!), cu totală lipsă de transparenţă, curţile fac orice, adesea contrazicîndu-se între ele, dar mai ales fac pe ele de frică (nimeni nu refuză cererile de mandate de la SRI, nici din greşeală) şi propunerile legislative sunt defecte, cad la rînd tăierea pensiilor speciale, fără penali, etc. Iar oamenii idealişti care au petrecut duminici în stradă nu pricep ce se întîmplă şi vor cădea iarăşi victimă manipulărilor, vor fi chemaţi cu furci şi topoare să dăm jos Curtea Constituţională sau orice curte care nu decide ce vrem noi şi să facem praf statul de drept care stă în calea reformei.
Legile care cad la CCR cad că sunt proaste, fie înadins făcute să pice, fie că au fost populiste şi nerealiste de la început. Nu e greu şi nici ilegal să te consulţi cu CCR- un seminar internaţional cu Comisia de la Veneţia, toţi judecătorii CCR, juriştii partidelor, CSM şi societatea civilă despre cum echilibrăm prezumţia de nevinovăţie cu necesitatea de a nu mai avea puşcăriaşi votaţi primari, cum oprim fenomenul masiv al treseismului politic sau îl facem să nu mai merite, despre cum controlăm magistraţii fără să reducem independenta justiţiei – nu e greu deloc! Toate partidele, instituţiile europene, toţi judecătorii şi societatea civilă să fie parte din această dezbatere, şi se vor alege acele alternative care ating scopul şi sunt constituţionale. Asta e democraţia! Facem şi un pact că nu atacă nici un partid ce rezultă din această convenţie, şi mergem înainte! Cine nu mă crede să se întrebe cum poate rezolva reforma radicală a CCR ceva cînd la toate deciziile importante CCR a respins proiecte unanim, cu ai noştri votînd ca şi Dorneanu, inclusiv primul şef DNA, Daniel Morar? Proiectele erau neconstituţionale, asta e!
De cîteva zile partidele cîştigătoare îşi împart rentele, de la fonduri europene la banii puţini ai Sănătăţii, şi o nouă generaţie fără merite o să ajungă la butoane. Nici o mişcare în stradă, doar o ştire fugară, s-a sinucis un rezistent de la ”Corupţia ucide”. Măcar să fie ultimul care o face, şi vai de capul familiei şi prietenilor lui! În loc să se bucure de victorie, iată ce se întîmplă…
Dar dacă nu e nici o victorie, şi oamenii cu mai mare sensibilitate plătesc preţul dezamăgirii?
Nu e bine: nu plătiţi anticipat un dezastru estimat, sau mai degrabă perceput. Deşi şi liderii PNL şi USR (cei care vor ajunge miniştri mai ales) au arătat deja cîte parale fac, ei au ajuns aici pe spinarea voastră. Nu abandonaţi partida. Da,e mai greu să ceri ceva acum, cînd nu se mai rezolvă miraculos problemele de cooperare, de comunicare, de organizare ca pe vremea cînd o mînă invizibilă şi binevoitoare le aranja pe toate în 2017. Dar voi nu sunteţi capabili de unii singuri nici de un sfert din ce aţi făcut în 2017? Aţi fost un milion de oameni odată! Cereţi ajutor! Formulaţi o listă de revendicări. Puneţi nişte condiţii, obţineţi o reprezentare reală, nu parodia de la CES! Pînă şi Kirghizstanul a făcut comitete de reformă în care a inclus oameni din societatea civilă! O să staţi să vedeţi cum creşte majoritatea parlamentară sau numărul de primari cu mai mulţi şi mai mulţi pesedişti? O să votaţi cu AUR data viitoare?
Dragi rezistenţi, e momentul să rezistaţi iarăşi, sau a fost totul degeaba, că doar nu eraţi fani la un meci şi după ce v-aţi încasat pariul nu mai aveţi ce face. Munca voastră acum începe. Partidele astea sunt cum sunt şi că voi, electoratul lor, daţi semne că sunteţi aşa aşa buni de scos pe ger şi la împins jandarmi ca apoi să fiţi băgaţi la cutie. Nu şi-ar fi permis liderii USR să arunce mediul la coş ca neprofitabil decît dacă ştiau, şi ştiau bine, că publicul lor nu are ce face, şi rolul vostru s-a terminat odată ce au ajuns ei în funcţii.
Se încarcă comentariile...
