Alegerile şi diaspora

0
0
Diaspora vrea să voteze, dar cu cine?
Diaspora vrea să voteze, dar cu cine?

Sunt absolut convinsă că şi de data aceasta vechiul adagiu caragialesc sau caragialian se va verifica. Nu doar în diaspora, ci şi în tară. Mulţi vor fi românii care, nedumeriţi, în ziua votului pentru alegerile parlamentare, din 11 decembrie, se vor întreba: dar eu cu cine votez? Viaţa politică românească a devenit un asemenea balamuc încât până şi un analist politic de talia lui Radu Magdin s-ar pierde.

Stânga e ca dreapta, dreapta nu există, centrul, ce să mai zic, unii vorbesc de opoziţia antisistem, dar nimeni nu ştie cu ce hidră seamănă acest sistem. Ce se ştie sigur, chiar dacă e nevoie de puţină reîmprospătare a memoriei, este că pentru aceste alegeri ceva-ceva s-a schimbat în paradigma electorală. Pentru mine, văzute din afară, aceste schimbări privesc mai ales diaspora, deşi pe alocuri trebuie să recunosc că ele, schimbările, sunt uneori schimbări pentru a nu schimba nimic. Voi încerca să explic.

După clarul eşec al guvernului Ponta, de a organiza în 2014 alegeri prezidenţiale corecte - adică alegeri în care orice român să-şi poată exprima votul -, şi aici probabil că vă mai aduceţi aminte episodul, sau seria mai degrabă, a cozilor interminabile la secţiile de vot (puţine) din străinătate, noul preşedinte – Klaus Iohannis – dar şi noul guvern - al Primului ministru Dacian Cioloş - au învăţat lecţia. Deci, avem o nouă lege electorală, votată în vara lui 2015, avem vot prin corespondenţă, avem posibilitatea de a organiza mai multe secţii de votare şi avem, noi cei din diaspora, posibilitatea de a vota şi într-o secţie care nu e cea din oraşul nostru. Ceea ce e magnific! Serios! Am completat cu bucurie formularul de înscriere la votul prin corespondenţă, distribuit într-unul dintre avioanele Tarom (bună iniţiativă, e de regulă locul în care chiar ai timp să completezi formulare!).

Iar de la sfârşitul lunii august procedura de înscriere la vot a devenit şi mai simplă. OUG 47/2016 adoptată de guvern la 31 august a.c. facilitează participarea la vot prin următoarea măsură: posibilitatea înscrierii în registrul electoral printr-un simplu e-mail transmis Ambasadelor/consulatelor noastre. Adresa la care se trimit cererile Ambasadei de la Paris este: paris.rsvp@mae.ro. Această nouă măsură îi scuteşte pe alegători de a se deplasa la poştă pentru a trimite documentele. Orarul de funcţionare a oficiilor poştale franceze coincide cu programul de lucru, în timp ce un e-mail poate fi trimis Ambasadei în orice zi şi la orice oră. În final, alegătorul va primi acasă un plic timbrat şi adresat AEP, conţinând buletinul de vot. După ce îşi va exercita dreptul de vot, alegătorul va depune plicul la cea mai apropiată unitate sau căsuţă poştală. Costurile trimiterii în România sunt suportate de către autorităţile române.

Partea mai dureroasă este acolo unde încerc să aflu, de fapt, cu cine va vota diaspora… Crezusem şi eu, ca mulţi alţi români din Franţa, sau din străinătatea mare (suntem cam 4 milioane, se pare), că vom putea vota cu aleşii din localitatea unde avem domiciliul în România, aducând astfel, dacă este posibil, sprijinul nostru către comunitatea din care ne tragem. Din care am plecat. Pentru care ne îngrijorăm sau ne bucurăm, în funcţie de circumstanţe. Ei bine, nu.

Este un vot de circumscripţie, nu un vot unic, iar circumscripţia diasporei este lumea întreagă. Diaspora va vota doar pentru aleşii pentru diaspora.

Îmi zic totuşi ca este ok şi aşa, şi mă aştept ca pentru diaspora, doar suntem 4 milioane şi de regulă votul nostru chiar contează (cel puţin la alegerile prezidenţiale), să fie mulţi deputaţi. Mulţi propuşi. Mulţi posibili. Ei bine, nu. Diaspora este reprezentată de 6 persoane. Atât. Deci aproximativ un deputat la 700.000 de persoane. Când în ţară va fi sau vor fi cam un deputat la 48.000 de persoane.

Vreau să ştiu de ce este astfel. Informaţia este disponibilă: a existat o propunere a PNL, o moţiune care avea scopul de a dubla măcar numărul aleşilor pentru diaspora, însă ea nu a trecut, la mustaţă, tot în vara lui 2015. 114 deputaţi au votat contra, doar 113 pentru.  Dacă aş fi puţin paranoică, aş zice că este clar că acest vot politic reflectă ceea ce auzim de atâţia ani încoace, atât din gura politicienilor, cât şi din gura concetăţenilor noştri din România: diaspora nu ar avea dreptul să se exprime în cadrul unui vot, ea nu pricepe, nu ştie ce se întâmplă cu adevărat în ţară etc. Bla bla. Cu alte cuvinte, diaspora este bună atunci când trimite bani acasă, pentru familii, pentru ţară, pentru îngrăşarea PIB-ului, şi atunci când este nevoie să fie mobilizată subit pentru vreun referendum sau mai ştiu eu ce, însă nu când trebuie să voteze.

Ar mai fi un detaliu despre acest vot, despre cine va fi prezent sau înscris. Nu dau vina pe nimeni, dar să admiţi că, de exemplu, în Franţa sunt doar vreo 450 de români înscrişi pentru a vota, e trist. Un număr mic, ca peste tot în Europa sau în lume, raportat la numărul de români emigraţi. Cu drept de vot. Ambasada şi administraţia publică au făcut tot ce s-a putut pentru popularizarea subiectului, însă trebuie să recunosc faptul că presa a cam lipsit la apel. Nu am văzut articole care să abordeze acest subiect, şi nu e un reproş. Timpul României este atât de ocupat de lupte intestine şi false probleme naţionale încât ce se întâmplă cu diaspora, cu „catindatul” care nu ştie cu cine să voteze contează prea puţin. N-aş vrea să termin scriind „ne vedem la celelalte prezidenţiale”. E bine de reţinut numele celor şase care au fost şi sunt încă ai noştri „catindaţi” aleşi, ai diasporei: în 2012 au fost aleşi trei parlamentari de la Alianţa România Dreaptă (Eugen Tomac, Mircea Lubanovici, Viorel  Riceard Badea), doi de la Uniunea Social Liberală (Ovidiu Alexandru Raeţchi, Adrian Anghel) şi unul de la Partidul Poporului (Dan Diaconescu). În urma redistribuirii, a obţinut un mandat şi Aurelian Mihai (PP-DD).

Că viitorii candidaţi vor vizita probabil diaspora apropiată sau îndepărtată în timpul campaniei, şi că dacă nu sunt mulţi, ştim deja că uneori un singur om poate face diferenţa. Dacă se află la locul şi în timpul potrivit. Înscrieţi-vă deci pe listele electorale, din 31 august gestul se poate face şi pe Internet, iar secţii de votare vor fi destule (3 în zona pariziană, dintre care două în Ile de France, 13 în toată Franţa)! Mai e timp până în 14 septembrie, la orele 24. Si poate că şi formaţiunea lui Nicuşor Dan şi a Clotildei Armand va propune candidaţi, cine ştie! Cât despre de ce am vota, am un singur argument: ne exercităm astfel un drept fundamental care a fost câştigat cu sacrificii foarte mari, după zeci de ani în care am votat doar de formă. În Europa de azi, marcată de curente naţionaliste şi xenofobe, este important ca noi să legitimăm printr-o prezentă masivă la urne un Parlament alcătuit exclusiv din partide democratice.

PS. A nu se uita: alegătorii trebuie să anexeze e-mail-ului trimis următoarele documente:

- Cererea de înscriere în registrul electoral completată, datată şi semnată olograf, scanată în format PDF (se descarcă de pe pagina Ambasadei sau a Autorităţii Electorale Permanente)

- Copie scanată în format PDF a cărţii de identitate românească sau a paşaportului românesc.

- Copie scanată a unui act care dovedeşte reşedinţa sau domiciliul în Franţa. Documentul trebuie obligatoriu emis de autorităţile publice franceze, prin urmare nu trimiteţi facturi de utilităţi, contracte de cumpărare sau chitanţe de la electricitate. Cel mai simplu este să anexaţi o copie a Carte Vitale sau atestatul de asigurat (modalitatea cea mai utilizată de către cei care s-au înscris deja, din ce în ce mai mulţi).

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite