Alegeri americane în vremuri tulburi ale democrației: cazul Trump, între descalificare și arestare
0America a intrat în zodia anului pre-electoral într-o adevărată furtună internă, un război politic inter-american care se desfășoară pe câteva fronturi paralele. Desigur, cea mai mare și mai solidă democrație a lumii a demonstrat că rămâne un punct de referință, chiar dacă nu mai poate fi neapărat cel mai bun exemplu - după evenimentele din 6 ianuarie de contestare a rezultatului alegerilor, cu insurecția din stradă și luarea cu asalt și devastarea Congresului.
Totuși, dosarul cauzei a arătat că majoritatea funcționarilor publici și oamenilor în funcții de decizie au optat pentru reguli, democrație și jurământul față de țară și cetățeni și nu pentru răsturnarea alegerilor într-o formă ilegală. Aceștia au blocat o distrugere a democrației în America.
Precedente pentru alegerile prezidențiale din 2024
Totuși avem de a face cu o confruntare politică în noiembrie 2024 care are numeroase precedente: este pentru prima oară când un președinte perdant la alegerile următoare candidează din nou 4 ani după înfrângerea la al doilea mandat. Sunt cei mai în vârstă doi candidați din istoria Americii care sunt cel mai probabil să se confrunte din nou, repetând scrutinul precedent – o dovadă de sărăcie de mijloace și alternative în politica americană de top. Mai mult, în cazul lui Donald Trump, această confruntare a președinților vine și cu incertitudinea prezentării la urne a candidatului opoziției Republicane ca urmare a cel puțin 4 procese și puneri sub acuzare cu 91 de capete de acuzare dintre care unele dintre cele mai dure precum instigarea la insurgență (pedepsită de Constituția unor state americane prin interdicția participării la alegeri) și complot pentru răsturnarea/nerespectarea rezultatelor votului.
Motive descalificante pentru un candidat - fie juridic, fie moral și electoral. Și totuși Donald Trump este plasat pe primul loc în sondajele republicanilor cu 42%, urmat de Guvernatorul Floridei, Ron de Santis cu 19%, cu 8 contracandidați calificați în dezbaterile publice dar cu 7 dintre ei sub 10% din intențiile de vot ale electorilor propriului partid. Asta în ciuda faptului că alegătorul american anunță că nu va vota pentru un candidat condamnat: un sondaj al Quinnipiac University arată că 68% dintre americani și 58% dintre Republicani nu ar vota pentru un candidat condamnat penal.
Dacă cele mai reprobabile fapte, de-a dreptul inacceptabile într-o democrație matură, sunt contestarea rezultatului alegerilor, forțarea modificării votului de la urne prin chichițe avocățești și forțări ilegale, după cum o arată actul de acuzare dat publicității și care determină scurta arestare a lui Trump joi, 24 august, în Georgia, trebuie să recunoaștem încă o dată rolul vicepreședintelui Mike Pence și a numeroși funcționari americani numiți în actul de acuzare care s-au opus alegerii unor electori falși, republicani, alternativi sau blocării lucrărilor Congresului de validare a alegerilor cu aceste elemente de fals care nu răspundeau rezultatelor validate ale alegerilor prezidențiale. Democrația dovedește astfel că este profund înrădăcinată în fibra poporului american dincolo de excese, de excepționalismul profesat adeseori și de lideri particulari și că raportarea la valori și reguli este mai importantă decât apartenența la un partid sau perspectiva unor funcții și recompense pentru gesturi reprobabile sau pentru închiderea ochilor în fața unor malversațiuni juridice.
Ce facem cu Trump? Descalificare sau arestare?
Deci marea întrebare care rămâne este ce facem cu Trump? Deja este un precedent, prin conspirația de alterare a rezultatelor votului, prin incitarea la insurecție și luarea cu asalt a Congresului. Este un precedent cu numărul și tipul de acuzații criminale cu care se confruntă. Dar poate deveni un precedent prin condamnarea și arestarea sa la finalul proceselor care se vor termina? Se poate întâmpla înainte, în campanie, sau când ar ajunge, eventual, în funcție? Este, totuși, cel mai bine clasat candidat republican, de opoziție – e adevărat, cu un an și jumătate înainte de competiția electorală.
De asemenea, dilema solomonică este cu atât mai importantă cu cât precedentele de arestare sau descalificare sunt la fel de pernicioase și reprobabile pentru un viitor președinte. Care s-ar putea grația pe sine odată ajuns în funcție, ștergând cu buretele fapte penale împotriva sistemului democratic care l-a ales și dus în poziția de Președinte. Poate, altfel, America, în condițiile în care nu va fi ales, să trăiască fie și cu un fost președinte arestat pentru fapte de conspirație și incitare la insurecție pentru schimbarea rezultatelor alegerilor? În toate cazurile, avem de a face cu un impact, efecte și costuri pentru democrație.
Am încredere în societatea americană, în democrația americană, în establishment și elita de peste Ocean, care va găsi cele mai bune soluții. Care va acționa în spiritul democratic și al statului de drept care-l caracterizează. Mai mult, democrația americană va fi revigorată și va ieși întărită dintr-un asemenea parcurs. Totuși cred că rămâne importantă partea nevăzută a icebergului care a dus la aceste evenimente. Care a făcut ca un Trump să ajungă în prim plan și să aibă instrumentele pentru a face, în funcție fiind, faptele care i se încriminează astăzi. Și aceste elemente sunt și mai importante pentru societatea americană ca și pentru toate societățile democratice ale lumii.
Excese, extremisme și intoleranțe conservatoare și progresiste deopotrivă
Pentru că Trump este, așa cum s-a spus întotdeauna, un simptom. Un simptom al unor evoluții, înclinații și politici inacceptabile, greu acceptabile și, în orice caz, inadecvate pentru societatea conteporană. Este un rezultat al exceselor din societatea americană, pe care conservatorii le numesc political correctness, positive discrimination, contra-cultură, contra-selecție și atentat la meritocrație, comunism prin cote – etnice, minoritare, de gen, de orientare. Pe care societatea, democrații și chiar parte a independenților le resping ca argumente de plano, chiar dacă ele nu sunt o marcă de partid, ci o problemă reală a universităților, a companiilor și a societății americane ce trebuie vindecată. În varianta inclusivă, ce reclamă convingerea celor ce se simt discriminați sau stigmatizați. Mai grav, aceste politici progresiste extreme sunt cele care au condus la sentimentul de minoritate a WASP – comunitatea albilor anglo-americani, protestanți și heterosexuali, care nu este altceva decât fondatoarea Americii actuale.
Orice exces duce la extremism din partea cealaltă. La replica, orice întindere excesivă a pendulului într-o parte îl împinge în mod egal în partea cealaltă, e o lege a firii. Și orice extremism și abordare radicală, orice impunere către o societate duce la violență, ca reacție. Cu atât mai mult cu cât Trump, alegerea sau acum realegerea lui Trump președinte este privită de o parte importantă a societății americane, peste o treime, drept senzația bătăliei ultimei șanse. Pentru că se consideră a fi fost împinsă într-o societate fără Dumnezeu, fără drepturi ale americanilor de souche, fără perspective pentru albi. Pe care adepții acestui curent conservator împins tot mai mult spre propria extremă îl reclamă ca un sclavagism în oglindă, triumful minorităților, mai grav, o subminare a meritocrației prin dominația minorităților, calitate versus număr. Ba chiar unele care sunt invitate sau vin prin migrație forțată chiar în această perioadă considerată – pe drept sau nedrept – inacceptabilă.
Aici este problema reală a Americii pe care doar ea și-o poate rezolva. Cu inteligența și abilitățile democratice încastrate în societatea americană, cu echilibrul și concentrarea potrivită a elitelor americane din toate grupurile și partide prin desprinderea sau condamnarea deopotrivă a populismului, dar și a unei forme extreme, asumate de anti-populism, dar care se profilează și pe direcția anti-democrației distrugerii elitei. Un stat, o societate și o elită americană care trebuie să demonstreze și să convingă și treimea preocupată de menținerea pe liniile de valoare, educație, pregătire, calitate. Și mai ales că fiecare cetățean, inclusiv cei care cred în Dumnezeu și merg la biserică, cei care cred în tradiție și modul lor de viață din familie, își au locul și pot să-și trăiască adevărul propriu în societatea americană. Fără stigmatizare, cu libertatea de a se exprima cu o părere contrară majorității, cu accesul egal la oportunități potrivit pregătirii lor dar, desigur, fără a-și impune propriul mod de viață celeilalte părți a societate care vede modernitatea și progresismul pe alte direcții și moduri proprii de viață.
Se încarcă comentariile...
