ALDE şi ponderea sa exagerată în viitoarea guvernare - complicaţii

Structura şi componenţa nominală ale viitorului guvern al României confirmă victoria poziţiei de forţă a ALDE, aşa după cum putea să fie întrevăzută din atitudinea adoptată de dl. Călin Popescu-Tăriceanu, în cursul conferinţei de presă din miezul zilei de 30 decembrie 2016.

Iată argumentele prin care îmi susţin afirmaţia de mai sus:

1. ALDE  şi-a adjudecat patru ministere. Mult, prin comparaţie cu procentul obţinut în alegerile legislative din 11 decembrie 2016 de respectiva formaţiune politică.

Dacă mai punem la socoteală faptul că dl. Tăriceanu a obţinut fără nici un fel de problemă şi preşedinţia Senatului României, se impune de la sine concluzia că ALDE a devenit o forţă nu ca urmare a votului electoratului de care face atâta caz preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, ci ca o consecinţă a unor negocieri politice pe care avem toate motivele să le bănuim că s-au desfăşurat la sânge.

2. Cea mai mare, dar şi cea mai neaşteptată victorie a ALDE şi a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu, este impunerea d-lui Teodor Meleşcanu ca ministru de Externe. Nu voi aduce acum în discuţie nici vârsta, nici trecutul în diplomaţia comunistă, nici bănuielile neconfirmate legate de posibilul amestec al d-lui Meleşcanu în tenebroasa afacere a sinuciderii la Viena, în decembrie 1989, a unuia dintre fraţii dictatorului Nicolae Ceauşescu. Alte două elemente din trecutul mai apropiat al d-lui Teodor Meleşcanu s-ar cuveni să ne pună pe gânduri:

a) faptul că dl. Teodor Meleşcanu şi-a asumat funcţia şef al Diplomaţiei între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale din 2014 şi că nu a izbutit ori nu a vrut să le dea în nici un fel satisfacţie românilor stabiliţi în străinătate care, din pricina organizării defectuoase (numai?) a secţiilor de votare, nu au izbutit să îşi exercite dreptul de a-l vota pe viitorul preşedinte. Numirea în postul de funcţia de şef al diplomaţiei a d-lui Teodor Meleşcanu îi jigneşte românii din străinătate pe care respectivul a dovedit că îi dispreţuieşte.

b) trecuta poziţie de director SIE a d-lui Meleşcanu,funcţie din care a demisionat spre a candida la preşedinţiei, un detaliu care, conjugat cu bănuiala că înainte de 1989 dl. Meleşcanu a fost, ca mai toţi diplomaţii României comuniste, ofiţer DIE, le aduce muniţie în plus celor ce susţin că mult prea mulţi dintre demnitarii României sunt au avut, au ori sunt garantaţi de servicii secrete.

3. Răspunzând la o întrebare referitoare la aproximata dorinţă a preşedintelui României de a fi fost consultat în privinţa persoanelor ce urmează a fi desemnate în fruntea ministerelor Apărării şi de Externe, dl. Tăriceanu s-a îmbăţoşat mai mult decât era cazul să o facă într-o apariţie publică.

Co-preşedintele ALDE a mers chiar mai departe, încercând să relativizeze rolul preşedintelui României în elaborarea politicii externe a ţării. De care, conform Constituţiei, este principal responsabil. O asemenea atitudine ne poate lăsa să înţelegem că mult aşteptata coabitare guvern-Preşedinţie nu va fi una chiar foarte confortabilă. Ceea ce nu e deloc în folosul ţării dacă ţinem seama că anul pe care de abia l-am început este plin de provocări externe. Un nou preşedinte al SUA care va opera, din câte se pare, o seamă de modificări în arhitectura şi priorităţile politicii externe ale ţării sale, alegeri legislative în Germania, alegeri prezidenţiale în Franţa, probleme în ţările vecine României (Republica Moldova, Bulgaria, Federaţia Rusă, Turcia).

Dl. Teodor Meleşcanu nu este însă singura vulnerabilitate a guvernului condus de formă de dl. Sorin Grindeanu. Sunt şi unii miniştri PSD care au probleme ce s-ar putea să îi coste la audierile din cursul zilei de mâine. Primul pe listă, cu sau voia dumneavoastră sau a lui, ministrul Sănătăţii, dl. Florian Bodog. E vorba despre o vulnerabilitate care ar trebui să le provoace deja insomnii atât Ministrului Educaţiei, cât şi celui al Cercetării. Asta în ipoteza că avem de-a face cu oameni oneşti.