AfD, Musk & Co - Visul unei dominaţii globale
0Mişcările radicale de dreapta iau avânt pretutindeni. Le uneşte naţionalismul, populismul şi lupta contra imigraţiei iar reţelele lor sunt tot mai bine interconectate. Ce urmăresc? O dominaţie culturală globală.
Când în ianuarie 2025 a avut loc învestirea în funcţie a preşedintelui american Donald Trump, la Washington au sosit fanii săi de pretutindeni, între care preşedintele argentinean Javier Milei şi şefa guvernului de la Roma, Giorgia Meloni. Politicieni radicali de dreapta europeni cum sunt liderul de opoziţie britanic Nigel Farage sau reprezentanţi ai formaţiunii parţial de extrema dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD).
În jurul lui Donald Trump, revenit la Casa Albă, se grupează dreapta radicală din întreaga lume. Cu o zi înaintea inaugurării noului său mandat, sosesc la Washington pentru consultări fostul strateg-şef al lui Trump, fiul fostului preşedinte brazilian Jair Bolsonaro, o deputată AfD din Bundestag şi numeroşi influenceri. Un influencer german se filmează la această întâlnire şi spune încântat că tocmai a primit o invitaţie din partea ambasadorului statului El Salvador. Se călătoreşte mult în aceste cercuri - mai mult ca oricând.
E un fenomen faptul că Donald Trump, cu agenda sa "America First", a devenit un magnet pentru ultranaţionaliştii de pretutindeni, mai ales cunoscut fiind că nu puţini dintre ei îmbrăţişează ideologii mai degrabă anti-americane. Dar numai la prima vedere această globală alianţă a anti-globaliştilor pare un paradox.
Împotriva imigraţiei şi a unei societăţi moderne
"Ce uneşte aceste reţele este respingerea migraţiei, este naţionalismul, familia tradiţională şi anti-globalismul", explică Katrine Fangen, profesor de sociologie la Universitatea Oslo din Norvegia, în dialog la DW. Fangen este o renumită expertă în ceea ce priveşte reţelele transnaţioale ale dreptei radicale.
"Scopul acestor reţele nu este doar lupta pentru a deţine tot mai multă influenţă politică. Ţelul suprem al lor este reconfigurarea ordinii ideologice mondiale - ele duc o luptă pentru naţionalism şi conservatorism social şi contra democraţiei liberale", mai spune experta.
Membrii dreptei radicale învaţă repede unii de la alţii. Strategiile şi succesele dobândite într-o ţară sunt preluate la scurt timp de alte mişcări din altă ţară, explică politologul Thomas Greven de la Freie Universität Berlin. El apreciază nivelul interconectării dreptei radicale drept unic în istorie. În cartea sa "Reţeaua internaţională a dreptei radicale" ("Das internationale Netz der radikalen Rechten"), Greven descrie tactica folosită. "De pildă strategia lui Bannon 'Flooding the Zone with Shit' se bucură de mare succes internaţional. Asta însemnă ca adversarul politic să fie suprasolicitat prin permanente provocări, permenente minciuni, permanente noi idei şi duşmănii", mai spune, pentru DW, Thomas Greven, adăugând: "Această strategie de comunicare este folosită între timp peste tot de actorii dreptei radicale".
Raportarea lor la democraţie este unul instrumental: au nevoie de democraţie pentru a ajunge la putere. "Ideea centrală e ca persoana care este aleasă să poată guverna fără limite", spune în continuare la microfonul DW politologul de la universitatea berlineză şi numeşte aceasta "democraţie hiper-majoritară", cu alte cuvinte o democrație care se concentrează exclusiv pe presupusele majorități. "Viktor Orban, de pildă, poate zice 'am fost ales cu un mandat clar, anume să feresc Ungaria de migraţie, şi nu vreau ca instituţiile europene, justiţia, rezistenţa din partea societăţii civile sau medii finanţate din străinătate să mi se pună în calea guvernării'". Protagoniştii dreptei radicale nu suportă păreri contrare sau compromisuri.
Banii dreptei radicale: sprijin de la stat
Pentru lupta ei ideologică, dreapta radicală are mulţi bani la dispoziţie. Cei mai cunoscuţi finanţatori ai săi sunt Elon Musk şi fraţii Koch, întreprinzători miliardari care sprijină această luptă ideologică. Musk nu se implică doar prin finanţare, ci este şi un actor al dreptei radicale. Pe platforma sa X laudă AfD din Germania, sprijină dreapta radicală din Marea Britanie şi tună şi fulgeră la adresa partidelor liberale.
Nu numai sposori privaţi susţin reţeaua dreptei. Rusia şi China au fost adesea criticate pentru că susţin reţele populiste de dreapta în vederea destabilizării societăţilor liberale.
Tot mai însemnate sunt şi fondurile care provin de la adversarii lor declaraţi: de la UE şi democraţiile liberale. În Germania, de pildă, statul liberal, duşmănit de AfD, este principalul finanţator al acestei formaţiuni politice. În anul 2021, 45% din venitul partidului a provenit de la bugetul de stat - peste 10 milioane de euro. Pentru că, într-o democraţie, activitatea partidelor este susţinută de stat şi cu cât succesul formaţiunii este mai mare, cu atât mai mult creşte finanţarea. "Aceasta permite partidelor radicale de dreapta să-şi extindă raza de acţiune. În plus, Parlamentul European, de exemplu, le pune la dispoziţie, mai mult sau mai puţin automat, un loc de întâlnire pentru cooperări internaţionale, inclusiv resursele necesare, care consolidează aceste reţele", observă Katrine Fangen de la Universitatea Oslo.
La începutul anului 2025, strategia reţelelor dreptei radicale pare să aibă succes: Donald Trump a fost reales în Statele Unite iar în ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie şi Austria partidele populiste de dreapta câştigă tot mai mult teren electoral. Avâtul lor e de neoprit?
Politologul Thomas Greven spune că nu. Căci mulţi politicieni radicali de dreapta profită de faptul că nu s-au aflat încă la guvernare iar în opoziţie le-a fost fost mult mai uşor să-şi facă jocul. Succesul lor ascunde privirii numeroasele fisuri ale mişcării, unite doar la suprafaţă, constată Greven. El se arată convins că, dacă apar divergenţe la baza mişcării şi nemulţumiri în rândul electoratului, succesul ar putea să nu mai fie garantat. "Dar", spune politologul german, "cu o condiţie, aceea ca instituţiile democratice să funcţioneze".
Se încarcă comentariile...
