Acest text nu e scris de Mircea Dinescu

Dar n-aveau copii. Când au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, au decis să aibă un băiat şi o fată, neapărat în ordinea asta. Când au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă şi-un pechinez, numai că programul lor se opunea.

M-am decis să public din nou acest text scris mai demult (acum, vi-l ofer în variantă scurtată), după ce l-am primit, eu şi mulţi alţii, pe e-mail şi, din motive necunoscute, îi era atribuit lui Mircea Dinescu. Sunt măgulită, dar nu mulţumită. Să ne-nţelegem, Mircea n-are nicio vină, după cum nici eu n-am. Textul îmi aparţine. Deci:

Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Ieşise din cabină, îşi netezea fusta şi bombănea: „Ştii bancul ăla? Cică se ruga Iţic la Dumnezeu: dă, Doamne, să câştig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să câştig la loterie, hai, Doamne, de ce nu mă ajuţi să câştig la loterie?! Dumnezeu, agasat de atâta văicăreală, se repede la el: mă, Iţic, m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă şi tu puţin: joacă la loterie!"

A continuat: „Aşa şi eu, dragă: tocmai am făcut acum un test de sarcină care, normal, mi-a ieşit negativ. Am plâns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă încerc de patru ani să rămân gravidă. După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că n-am mai făcut sex de două luni! Eu şi soţul meu nu ne întâlnim decât 8 minute pe zi, dimineaţa. Şi, deşi el n-are nevoie decât de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă şi botul cu ruj."

Era femeie de carieră, obsedată de promovare, autoritate şi performanţă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, avea un soţ manager, care-şi făcea al doilea doctorat. Aveau bani, lucrau în multinaţionale, umblau numai cu nara pe sus.

Dar n-aveau copii. Când au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, au decis să aibă un băiat şi o fată, neapărat în ordinea asta. Când au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă şi-un pechinez, numai că programul lor se opunea. Ea se scula la 7 şi pleca la 7.42 cu o maşină, el se scula la 7.34 şi pleca la 8.02 cu cealaltă maşină. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lăsa şi lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea şi el, mânca uscătura. Apoi se strecura în pat lângă ea. N-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el trişa, seara nu făcea duş, nu mai avea energie. Făcea doar dimineaţa. Iar pe ea, ovulaţia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului.

Noaptea, visezi guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent", „campanie", „scheme", „rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7.30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.

Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile, care insinuează că o femeie poate face orice: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte la nebunie, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi calcă rufe. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia micii, dar nevasta are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Trezeşte-te! Îi cumperi copilului haine cu două măsuri mai mici, fiindcă atât purta când te-ai angajat. Ultima dată când ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată când ai făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitaseşi să-i spui ceva contabilei.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune „mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bonă o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Dar tu ai răspuns la mobil şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă, şi i-ai spus lui „da", acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu clientul important.

Simona Catrina este editor coordonator la revista „Tango"şi colaborează la ziarul„Adevărul" din 2011.