A fi sau a nu fi (freelancer)

Cu o parte din echipa Rently, unul dintre proiecte

După 14 luni de freelancing, m-am gândit ce a însemnat asta pentru mine. Şi pot să spun cu siguranţă 2 lucruri: 1) Să fii frelancer e minunat: îţi stabileşti singur programul, eşti liber atunci când vrei şi 2) Să fii freelancer e groaznic: nu ai stabilitate, nu ştii când vei primi următorii bani.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu termenul în engleză, "freelancer" s-ar traduce în "liber profesionist". Şi prin termenul respectiv mă refer la un consultant care lucrează pe cont propriu, de cele mai multe ori cu mai multe organizaţii în acelaşi timp. Voi folosi termenul în engleză pentru că mi se pare că descrie mai bine activitatea şi e mai folosit.

Da, să fii frelancer poate să fie atât minunat, cât şi puţin înfricoşător uneori. Ca în orice altă activitate, sunt avantaje şi dezavantaje şi m-am gândit să le prezint, aşa cum le-am experimentat eu, în ajutorul oricărei persoane care se gândeşte să lucreze pe cont propriu.

Am început munca de freelancer în paralel cu locul de muncă full time pe care îl aveam (şi care, din fericire, îmi oferea suficient timp în care să mă ocup şi de altceva). După 9 luni, am hotărât să mă implic exclusiv în treaba asta. Iar ce am aflat a fost că:

Avantajele

• Îţi stabileşti singur programul zilnic (de cele mai multe ori). Dacă nu aveam întâlniri sau lucruri urgente de rezolvat, hotăram dacă lucrez azi, cât lucrez sau de unde. Când eşti freelancer, vrei să fii mai eficient decât dacă ar trebui să stai la birou un număr fix de ore, indiferent cât ai de muncă. Ştii că dacă îţi termini treaba în 2 ore, ai tot restul zilei pentru tine. Aşa că am învăţat să fiu eficientă.

"Biroul" de la Institutul pentru Fericire

• Lucrezi pe cont propriu. În proiectele în care am lucrat eu, eram singura persoană responsabilă de PR/Marketing, aşa că eu centram, eu dam cu capul. Stabileam strategia, o aprobam cu managementul şi o implementam. Aşa că am învăţat cum se desfăşoară fiecare pas din strategie.
• Eşti implicat în mai multe proiecte în acelaşi timp. Ceea ce înseamnă că nu te plictiseşti. Ai multe oportunităţi să-ţi exersezi şi să-ţi pui în valoare creativitatea. Aşa că am învăţat să îmi schimb atenţia rapid de la un proiect la altul.
• Lucrezi cu oameni diferiţi, care au aşteptări diferite şi stiluri de muncă diferite. Vei face parte din mai multe echipe şi îţi vei îmbunătăţi abilităţile de adaptare, aceasta fiind una dintre provocările pe care o aşteptam. Am învăţat să fiu mai atentă la oameni şi mai înţelegătoare.
• Tu (şi munca pe care o prestezi) vorbiţi de la sine. Dacă eşti bun la ce faci, oamenii o să te recomande pe tine şi activitatea pe care o faci. Al doilea proiect pe care am lucrat a venit ca o recomandare de la o persoană care mi-a zis: „Am văzut că organizaţia pentru care lucrezi a avut expunere media, deci ne-am gândit că te pricepi”. Mai târziu, aceeaşi persoană mi-a adus alte 3 proiecte, aşa că am învăţat că treaba bine facută are avantajele ei.

• E o lume mică. După cum am zis, am obţinut 3 proiecte de la o persoană care m-a recomandat (mersi Victor!). Antreprenorii cunosc alţi antreprenori şi uneori îşi cer unul altora sfaturi sau recomandări, aşa că s-ar putea să-ţi creşti numărul de proiecte mai repede decât crezi. Am învăţat că rezultatele sunt cele care te recomandă cel mai bine.
• E o lume cu un ritm rapid. Lucrez cu start-upuri şi ONGuri, aşa că s-ar putea să fie nevoie să scriu un articol care trebuie predat în 2 zile sau mâine (s-a întâmplat de câteva ori). S-ar putea să fie nevoie să postez ceva pe Facebook acum sau să fac o aplicaţie a cărui termen limită e mâine (poveşti adevărate). Asta înseamnă că îţi poţi implementa ideile rapid, pentru că oamenii sunt obişnuiţi să reacţioneze rapid. Am învăţat că organizaţiile mici pot uneori să facă şi să planifice după.

Dezavantajele

• Îţi stabileşti singur programul zilnic. Dacă nu eşti foarte bine organizat, te vei gândi că faci unele lucruri mai târziu sau că amâni activităţile care nu sunt urgente. Am făcut asta de câteva ori, dar am învăţat că nu te ajută cu nimic, te alegi doar cu un morman de lucruri care te aşteaptă.
• Lucrezi pe cont propriu. Asta înseamnă că dacă nu îţi faci treaba, nimeni n-o s-o facă (ceea ce, desigur, ar trebui să fie valabil şi la orice job). De asemenea, înseamnă că trebuie să ştii constant unde eşti faţă de plan şi să le araţi persoanelor din organizaţie progresul tău (pentru că nu au acces la munca pe care o faci tu). Am învăţat (în urma unor greşeli făcute) că trebuie să raportezi constant ce faci, ce ai îndeplinit sau care sunt motivele pentru care nu progresezi conform planului.
• Eşti implicat în mai multe proiecte în acelaşi timp. La un moment dat, aveam 3 proiecte în desfăşurare şi 2 în stadiul de planificare şi strategie. Ştiu că oamenii care lucrează în agenţii de publicitate vor trece repede mai departe, că sunt obişnuiţi cu asta, dar eu nu eram. La un moment dat, reveneam constant la strategia aprobată, ca să-mi readuc aminte poziţionare şi tactici agreate. Aşa că am învăţat să fiu organizată şi să prioritizez.

Mai puţine taburi decât aveam deschise în vreun moment al zilei

• Lucrezi cu oameni diferiţi, care au aşteptări diferite şi stiluri de muncă diferite. Unii te vor vrea la birou, alţii nu. Unii vor vrea feedback constant pe ce faci, alţii vor verifica doar rezultatele finale. Unii vor fi directivi, alţii te vor lăsa să faci ce crezi că e mai bine. Niciunul nu greşeşte, dar dezavantajul este că nimeni nu-ţi spune cum sunt oamenii din fiecare echipa şi va trebui să faci un efort să afli singur (mi-a luat ceva să-mi dau seama de asta). Şi dacă nu faci asta, nu vei putea să îndeplineşti aşteptările. Aşa că am învăţat că oamenii au aşteptări pe care s-ar putea să nu ţi le spună din proprie iniţiativă şi e treaba ta să afli cum vor fi evaluate rezultatele tale şi relaţia de muncă.
• Tu (şi munca pe care o prestezi) vorbiţi de la sine. Dacă eşti leneş, nu eşti bun la ce faci sau nu ai rezultate din diferite motive, oamenii n-or să te recomande sau s-ar putea chiar să pierzi proiecte. Ştiu că dacă nu faci ce trebuie vei fi concediat oriunde, dar trebuie să fii pregătit să fii proactiv, fără să tragă cineva de tine sau să te verifice (şi aici mi-a luat o vreme să ma prind). Aşa că am învăţat să fac de fiecare dată cea mai bună treabă de care sunt în stare.
• E o lume mică. Asta înseamnă că dacă eşti concentrat pe un singur domeniu (eu caut proiecte din educaţie), s-ar putea ca la un moment dat să nu mai ai cu cine să lucrezi. Dacă nu faci networking constant, s-ar putea să ajungi în punctul în care nu mai ai proiecte noi sau contacte. Nu sunt atât de multe organizaţii suficient de mari cât să aibă nevoie de un consultant dar destul de mici cât să nu angajeze un om full time. Aşa că am învăţat să fiu flexibilă în legătură cu proiectele pe care le accept. Niciodată nu ştii ce ai putea să înveţi când ieşi din zona ta de comfort.
• E o lume cu un ritm rapid. Asta înseamnă că uneori oamenii nu au răbdare ca tu să înţelegi organizaţia, să stabileşti un plan de un an, să începi să implementezi şi poate să ai rezultate în 6 luni. S-ar putea să nu fie mereu adevărat, dar din experienţa mea, freelancerii trebuie să aibă rezultate mai repede decât ar aduce un angajat, care poate face parte dintr-un departament. Şi nu-şi permit să nu livreze rapid, pentru că s-ar putea să nu mai aibă un proiect luna viitoare. Unele proiecte s-au terminat mai repede decât mi-aş fi dorit şi am rămas cu impresia că aş fi putut să fac mai multe dacă mai aveam timp. Aşa că am învăţat să acţionez mai repede.

După cum vezi, fiecare avantaj e şi un dezavantaj. Fie că e vorba de slujbă, de activitate sau ce ţi se întâmplă, poţi să vezi lucrurile într-o lumină pozitivă sau negativă. Cum a fost pentru mine? Deşi am început articolul spunând că a fost şi bine şi rău, am învăţat multe lecţii valoroase şi am avut ocazia să lucrez cu nişte echipe minunate, ceea ce poate nu s-ar fi întâmplat într-un timp atât de scurt dacă eram angajat.

Să fii freelancer sau nu? E decizia ta, dar de ce n-ai avea o atitudine deschisă şi să încerci? S-ar putea să înveţi ceva nou :)