3 M: Maestrul Marin Moraru

Un actor cu atâta har şi bunătate, rareori ţi-e dat să întâlneşti! Modestia sa era o dovadă în plus a geniului actoricesc şi a caracterului impecabil.

Ştia să fie recunoscător (după cum declara la excelentul interviu de la „Profesioniştii“ Eugeniei Vodă) celui care l-a impresionat prin jocul său, făcându-l să-şi dorească să ne bucure cu arta sa: Florin Vasiliu (pe care pe nedrept, aş adăuga, nu-l amintim destul, deşi şi-a dovedit originalitatea, fiind printre preferaţii lui Gopo, în „De-aş fi Harap Alb” sau „Comedie Fantastică”). Ştia să zâmbească subtil admiratorilor, parcă mirat că sunt atât de mulţi şi de sinceri.

În filme a lăsat replici şi grimase inimitabile, de la feciorul Vasile… Vasilică, din „Actorul şi sălbaticii“ cu: „Monsieur scrie monsieur citim, ce umbli cu cioara vopsită?“ (într-un desăvârşit accent moldovenesc, deşi născut la Bucureşti) şi povestea cu bicicleta, de ţinut treaz şeful, de la partida de pescuit din „Operaţiunea Monstrul“, ambele în regia regretatului Manole Marcus şi cu Toma Caragiu, partener, care pot fi văzute oricând de sine stătătoare, ca scene cult .

Şi apoi într-un registru, la fel de convingător, dar grav, la Dan Piţa, în „Concurs“, sau recentul revăzut la TIFF, şi interzis la vremea sa: „Faleze de nisip“ (unde coloana sonoră i se datorează unui alt imens artist, de care ne-am despărţit tot foarte şi prea curând: Adrian Enescu).

Probabil (sper) ca televiziunile să difuzeze, in memoriam, aceste pelicule, dar şi una mai puţin cunoscută: „Stop cadru la masă“ a Adei Pistiner, din 1979, o poveste de dragoste atipică şi ataşantă, a cinematografiei noastre, cu Anda Călugăreanu şi Dorina Lazăr, personajul masculin , fiind un actor fetiş al lui Nikita Mihalkov:Alexander Kaliaghin (din „Slava iubirii“ sau „Piesă neterminată pentru pianină mecanică“), căruia Marinuş îi dă glas, perfect, pe româneşte.  

O să ne fie atât de dor de el, pe scenă, la radio, pe micul şi marele ecran, şi o să revedem cu nesaţ tot ce a rămas înregistrat, dar din păcate nu şi genialul: „Nepotul lui Rameau“, al lui Diderot, cu Gheorghe Dinică, spectacolul de la Bulandra, din 1968,  în regia lui David Esrig.

Regret că poate noi, publicul, n-am apucat să-i mulţumim îndeajuns, pentru clipele de intensă şi multiplu rafinată trăire dăruite de cel, cu adevărat de neînlocuit: Maestrul Marin Moraru!