2012: berlusconizarea Moldovei

După ce a fost ales preşedinte, Nicolae Timofti a vorbit mulţimii adunate în faţa Palatului Republicii. FOTO Tudor Iovu

Anul 2012 a fost unul în care evoluţiile politice din Republica Moldova s-au manifestat destul de contradictoriu. Pe de o parte, a fost depăşită criza generată de neputinţa de a desemna şeful statului, prin alegerea lui Nicolae Timofti la 16 martie, am fost susţinuţi ca niciodată de lideri-cheie ai UE (Merkel, Barroso) în eforturile de integrare europeană, cu promisiunea de a semna trei acorduri cruciale cu UE anul viitor.

Pe de altă parte însă, speranţa că vom avea o anumită stabilitate şi eficienţă guvernamentală până la următoarele alegeri, din 2014, a fost pusă sub semnul întrebării. Plecările individuale sau în grupuri a unor deputaţi din PCRM în mod paradoxal nu au întărit puterea actuală, ci au făcut-o mai vulnerabilă. Cele trei componente ale AIE 2, de bucurie că adversarul lor politic pierde tot mai mulţi aleşi ai poporului, s-au relaxat peste măsură şi au făcut mai multe gafe şi erori.

Unele dintre acestea pot fi reparate, întrucât au fost discutate doar la nivel de iniţiative legislative, precum a fost proiectul PLDM despre decriminalizarea contrabandei (o serioasă lovitură de imagine pentru iniţiatori, care au un trecut nu tocmai inocent în raport cu subiectul). Sau proiectul PL despre introducerea unor sancţiuni împotriva reprezentanţilor opoziţiei parlamentare care vor încerca să „defăimeze“ puterea (reflex totalitar ce îi compromite pe liberali).

Pe fondul unei stabilităţi relative a puterii şi dispariţiei pericolului unor alegeri anticipate, în 2012 a ieşit în evidenţă, mai mult decât anterior, disputa dintre cei doi lideri ai alianţei de guvernare care au mari interese economice divergente, Vlad Filat şi Vladimir Plahotniuc. Filat a fost mai mult în defensivă, iar alteori a asistat ca un spectator neputincios la acţiunile competitorului său.

Dacă ar fi să măsurăm succesele personale obţinute de unul şi de altul pe durată medie şi lungă, 2012 este anul lui Plahotniuc. În acest an ultimul şi-a întărit poziţiile în afacerile cu implicarea zonelor offshore (o practică recurentă şi în Occident), ceea ce îl va face vulnerabil în faţa politicii anunţate a Guvernului - cu sprijin internaţional - de luptă împotriva afacerilor prin intermediul offshore. Acest lucru i-a permis însă lui Plahotniuc să-şi extindă imperiul media, el devenind un adevărat mogul mediatic prin stabilirea controlului asupra a cinci canale de televiziune cu acoperire quasi-naţională prin eter şi cablu, precum şi a unor posturi de radio şi, parţial, ziare.

Se observă astfel că Plahotniuc urmează modelul fostului premier italian Silvio Berlusconi (1994-1995; 2001-2006; 2008-2011), care controlează de ani de zile aproape jumătate din mass-media italiană. Liderul neoficial al PD deţine, prin urmare, atuuri importante în perspectiva viitoarelor alegeri şi e primul politician din Republica Moldova - după Vladimir Voronin - care a înţeles rolul decisiv al mijloacelor de informare în masă în manipularea electoratului.

Asta nu înseamnă că Filat a neglijat totalmente mass-media, contactul cu publicul. Din contra, a avut grijă de imaginea sa, acordând interviuri sau făcând declaraţii aproape în fiecare zi. E adevărat că majoritatea posturilor de televiziune au preluat aceste declaraţii şi participări la varii evenimente, dar instutuţiile media controlate de adversarii săi le-au interpretat de multe ori tendenţios. A treia componentă a AIE 2, Partidul Liberal, deşi are nu are mai puţini oameni bogaţi în rândurile sale şi controlează Primăria Chişinăului şi unele ministere, precum cel al Transportului, par să nu aibă nicio intenţie de a edita măcar un ziar. Asta spre deosebire de fostul lider al electoratului de astăzi al PL, Iurie Roşca, care, fiind în opoziţie, găseşte resurse pentru întreţinerea unei publicaţii.

Ar fi fost mai bine ca unele televiziuni să rămână independente cum au fost (sau păreau) la început. Dar întrucât acest lucru nu a fost posibil, soluţia ar fi ca alte partide să facă la fel ca PD. De aceea, în anul viitor, dacă vrea să păstreze un echilibru în domeniul mass-media, n-ar fi rău ca Filat şi Ghimpu să se implice în piaţa media. Asta ar ajuta la deplahotniucizarea domeniului, iar societatea civilă şi cetăţeanul de rând ar avea numai de câştigat din asta.