Lirica în saloane, săli de recitaluri și pe scena Operei
0Câteva punctări urmare unor recente manifestări muzicale bucureștene.
În Salonul Galben al Operei Naționale a avut loc la jumătatea lunii martie recitalul „Armonii de primăvară” susținut de studenți ai Departamentului Canto și Artele Spectacolului Muzical din cadrul Universității Naționale de Muzică București, de elevi ai liceelor de muzică din București și Botoșani, de membri ai Studioului Experimental în Artele Spectacolului Muzical „Ludovic Spiess” aferent primei scene lirice a țării. Organizator, conf. univ. dr. Elena Moșuc.
A fost un nou prilej pentru luarea de contact cu tinerele voci în pregătire, a fost o șansă pentru ca acestea să se prezinte în fața publicului meloman și câteva concluzii se pot desprinde în urma audierii celor 18 glasuri aparținând unor generații diferite, de la elevi de clasa a XII-a, la masteranzi de anul II și chiar soliști ai Studioului Ludovic Spiess. În primul rând, a reieșit faptul că progresele și evoluția sunt evidente pe parcursul anilor de pregătire, ceea ce a denotat o bună încadrare pedagogică, alături de seriozitatea cursanților. Apoi, mă bucură faptul că Studioul Ludovic Spiess are angajați tineri de perspectivă, spre a-și îndeplini menirea de ridicare calitativă a lor în vederea intrării pe marile afișe ale Operei.
Sigur că nu este locul și nici scopul pentru analize detaliate a stadiilor de dezvoltare a tinerilor artiști, vor fi făcute de îndrumătorii lor care le pregătesc stagii lungi de lucru în vederea configurării carierelor. Este însă obligatorie nominalizarea lor, chiar ordonată.
Încep cu sopranele. Maria Procopenco, membră a Studioului Ludovic Spiess (aria „Porgi amor” din „Nunta lui Figaro”), Bianca Poenaru, masterandă anul II, clasa conf. univ. dr. Mariana Colpoș (aria cu cabalettă din „Somnambula”), Iulia Eliza Miulescu, masterandă anul I, clasa conf. dr. asoc. Cristina Șoreanu (aria Olympiei din „Povestirile lui Hoffmann”), Daria Lupu, membră a Studioului Ludovic Spiess, masterandă anul I, clasa prof. univ. asoc. Georgeta Stoleriu (aria „Oh! nel fuggente nuvolo” din „Attila”) și Nicoleta Nistor, membră a Studioului Ludovic Spiess (aria „Der Hölle Rache” din „Flautul fermecat”).
Continui cu baritonul Iordan Olteanu, masterand anul I, clasa conf. univ. dr. Elena Moșuc (aria „Eri tu” din „Bal mascat”), tenorul Nicolae Iurcovschi, masterand anul I, clasa prof. univ. asoc. Daniel Magdal (aria „Recondita armonia” din „Tosca”), sopranele Anastasia Türköz, Amalia Lazarciuc membre ale Studioului Ludovic Spiess (aria „Regnava nel silenzio” din „Lucia di Lammermoor”, respectiv „Oh quante volte” din „I Capuleti e i Montecchi”), Valeria Beliman, masterandă anul II, clasa conf. univ. dr. Mariana Colpoș (aria Margaretei din „Faust”) și Cătălina Sima, masterandă anul II, clasa prof. univ. asoc. Daniel Magdal, membră a Studioului Ludovic Spiess (Boleroul Elenei din „Vecerniile siciliene”).
De asemenea, sopranele Elvira Bolovan, masterandă anul I, clasa conf. dr. asoc. Cristina Șoreanu (aria Musettei din „Boema”), Alexandra Vlad, anul I, clasa conf. univ. dr. Elena Moșuc (aria „Amarilli, mia bella” de Caccini) și Miruna Preda, clasa a XII-a, prof. Valentina Tudose (arie din „Robert le Diable”), tenorul Nicu Rusu, anul I, clasa conf. univ. dr. Elena Moșuc („Ave Maria” de Caccini), soprana Alexandra Cârstea, master anul I, clasa conf. univ. dr. Claudia Codreanu (aria Magdei din „La rondine”), mezzosoprana Diana Roșca, anul II, clasa conf. univ. dr. Elena Moșuc (aria „Voi che sapete” din „Nunta lui Figaro”) și soprana Maria Magdalena Strugaru, clasa a XII-a, prof. Ionela Cataramă (aria „Batti, batti” din „Don Giovanni”).
A acompaniat pianista Bogdana Grecova.
La final, salonul a răsunat de aplauze și ovații destinate deopotrivă tinerilor cântăreți și profesorilor lor, ceea ce au subliniat prestațiile de pe podium și eforturile profesioniste ale dascălilor.
Recitalul sopranei Mihaela Stanciu la Sala mică a Ateneului Român
Binecunoscuta artistă, solistă a Operei Naționale București încă din anul 1994, a fost protagonista, tot la mijlocul lui Mărțișor, a unei serate de lieduri și arii mozartiene, alăturate unor lieduri de Schubert. Mihaela Stanciu a confirmat zenitul unei cariere în care se poate mândri cu 31 de roluri interpretate în registrul de coloratură lirică și de lirism pur pentru o varietate de stiluri, clasic, belcanto, romantic, verist. În țară și străinătate.
Recitalul a început într-un Allegretto moderato prin arietta „Un moto di gioia”, alternativa compusă de Mozart pentru aria „Venite, inginocchiatevi!” din actul al doilea al operei „Nunta lui Figaro”, prilej de expunere a delicateței și sensibilității interpretei. Secțiunea Mozart a programului a continuat cu „Ridente la calma”, propusă nuanțat, subtil și în care au început să iasă în evidență notele înalte strălucitoare ale sopranei. Într-adevăr, Mihaela Stanciu se poate mândri cu conservarea éclat-ului registrelor central și acut ale vocii, îndeosebi. Mlădierile desenelor melodice au fost evidente în „Abendempfindung”. Cu profunzime sufletească a cântat „Der Zauberer”, în timp ce liedul „Die Zufriedenheit” a relevat odată în plus armonicele glasului său pe care l-a condus cu lirism. O vocalistă cultivată.
A urmat pachetul schubertian de lieduri, parte din el extras din ciclul „Winterreise”, prin „Gute Nacht” (remarcă pentru finalul în pianissimo), „Der Frühlingstraum” (interpretat poetic și nostalgic) și „Täuschung”. Din ciclul „Schwanengesang”, Mihaela Stanciu a redat duios, fluid și în sotto voce atmosfera „Cântecului de leagăn”. Au urmat celebrele „Ständchen” și „Die Forelle”, în lecturi elegiace, respectiv cristaline.
După o scurtă pauză pentru „realimentare cu apă”, recitalul s-a încheiat cu un buchet de arii ales din rolurile mozartiene dragi sopranei, cântate sau necântate pe scenă. A fost îmbinarea cântului cu profilul caracterial al personajelor atât de diverse. O undă de tristețe și pianissime acute au condus aria Paminei („Flautul fermecat”), șarmul a compensat tempii mai rari din amintita „Venite, inginocchiatevi!”, dăruirea și poetica au venit pe aripile ariei Susannei din ultimul act al operei „Nunta lui Figaro”. Din același opus, portretul Contesei a fost zugrăvit în ambele arii prin melancolie și nostalgie. În fine, ariile Zerlinei din „Don Giovanni” au încheiat seara prin tente ademenitoare, drăgăstoase.
Vocea Mihaelei Stanciu, un instrument de invidiat.
Acompaniamentul pianistic a revenit Innei Oncescu.
Tineri cântăreți în „Elixirul dragostei” la Opera Națională București
Două debuturi în rol au marcat recentul spectacol donizettian, al sopranei Georgiana Dumitru, Adina și baritonului Alin Munteanu, Belcore, prima remarcată ca Violetta din „Traviata” în noua producție a Studioului Experimental Ludovic Spiess, cel de-al doilea aflat pentru prima oară în cel mai important teatru liric național. Ocazie cu care a produs și o notabilă surpriză. Junele artist are un glas consistent timbrat, robust, cu omogenitate pe ambitus și cu bună deprindere a stilului, remarcată prin frazarea frumoasă, accentuările bine plasate în context și potrivita înțelegere a filonului comic subtil al personajului. Bine ales pentru actualul moment al dezvoltării sale profesionale, Belcore îl va ghida pentru consolidări și desfășurări progresive de importantă factură.
Reîntâlnirea cu Georgiana Dumitru a adus confirmări printre care și o bună selecție repertorială pentru construcții ulterioare. S-a remarcat prin legato-ul fluent, inflexiuni nuanțate, agilități, acute eclatante, chiar dacă unele fraze centrale au sunat mai estompat, poate și din cauza unor sonorități mai violente ale orchestrei, spre pildă în duetul cu Dulcamara din actul al II-lea.
O plăcută voce lirică are Andrei Petre, interpretul lui Nemorino, un „tenorino” fără o dimensiune sonoră amplă, dar cu cânt îngrijit, cursiv în frazare, sensibil în expresie. În mult așteptata arie „Una furtiva lagrima”, cred că ar fi trebuit să folosească mai multă... voce, menținând legato-ul și reglând sentimentul din inflexiuni și culori. Pagina a sunat mai puțin consistent, ca și duetul subsecvent cu Adina. Putea fi o problemă de oboseală, deci sper în corijarea cu prima ocazie, artistului stându-i în puteri asemenea abordări.
Foarte suculent, deci demonstrând o bună înțelegere a personajului Dulcamara a fost basul Daniel Pascariu, cu atractivă prestație în barcarola din actul secund împreună cu soprana, ca și în celelalte duete. Nici Pascariu nu se recomandă printr-o dimensiune importantă a vocii, timiditatea l-a fulgerat în aria de intrare, iar notele înalte au avut inegalități de emisie. Chestiune de studiu, dobândire de experiență și perfectibilitate.
Distribuția tinerească a fost completată de soprana Andreea Guriță Novac (Giannetta), totul confirmând că „Elixirul dragostei” bucureștean are o solidă bază de viitor.
Corul Operei Naționale nu a urmărit cu rigurozitate bagheta bine integrată în spectacol a lui Ciprian Teodorașcu, cu rezultate în destul de frecvente decalaje. Nu fac supoziții asupra pregătitorului (pregătitorilor) ansamblului coral, întrucât nici flyer-ul serii ce se descarcă prin cod QR în foaier nu l-a (i-a) notat. Dar o remarc pe acompaniatoarea recitativelor, Mihaela Vîlcea, nu pentru ca a fost menționată de două ori pe flyer, ci pentru că este o bună pianistă.
Se încarcă comentariile...
