Aniversările sopranei Eugenia Moldoveanu și baritonului Vasile Martinoiu…

Aniversările sopranei Eugenia Moldoveanu și baritonului Vasile Martinoiu au avut loc la Opera Națională București care, sub coducerea directorului general Daniel Jinga, continuă programarea de evenimente omagiale dedicate marilor artiști români.

Despre renumita soprană Eugenia Moldoveanu notam cândva: „…

numele celor mai mari teatre de operă, Scala, Metropolitan, Covent Garden, Colón, Staatsoper Viena, reprezintă traseul marii sale desăvârşiri artistice. Contesa din „Nunta lui Figaro”, Donna Anna și Donna Elvira din „Don Giovanni”, Manon a lui Massenet, Violetta din „Traviata”, Marguerite din „Faust”, Desdemona din „Otello”, Luisa Miller, Agathe din „Freischütz”, Tatiana din „Evgheni Oneghin”, Cio-Cio-san, Mimì din „Boema” etc. au fost roluri pe care artista le-a înzestrat cu puternica ei personalitate şi le-a plămădit în urma unor minuţioase şi profunde analize şi pregătiri. (...) Cântul aerat, diafan a fost una din specialităţile ei, exprimate în interpretări de mare sensibilitate. Eugenia Moldoveanu şi-a condus glasul cu inteligenţă, printr-o frazare incitantă care întotdeauna a avut elocvenţa ideală pentru sublinierea registrului sufletesc, uman al personajelor. Acest umanism care transpare din inflexiunile vocii ei este una din acele rare calităţi care o recomandă…”

Cu carieră începută în 1968 și explodată mondial în 1973-1974, nu uit să remintesc cititorilor că Eugenia Moldoveanu a predat Canto la Universitatea Națională de Muzică din București iar, după 1989,  a fost secretar de stat la Ministerul Culturii, precum și director general al Operei Naționale București.

Imediat după împlinirea a opt decenii de viață între care 25 de ani de strălucită carieră artistică, o serată omagială s-a desfășurat în Salonul Galben, eveniment deschis de Daniel Jinga care, după alocuțiunea festivă de întâmpinare,  i-a oferit marii artiste buchete de flori din partea ministrului Culturii, Raluca Turcan și a Operei Naționale București. De asemenea sopranei Angela Gheorghiu, o prezență surpriză la sărbătorire, dar justificată prin admirația dintotdeauna cu care a înconjurat-o pe Eugenia Moldoveanu.

S-au rostit apoi cuvinte de prețuire pentru marea carieră și înalta artă a sopranei aniversate, din partea Angelei Gheorghiu, realizatoarei Radio dr. Luminița Arvunescu, președintele Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali, sopranelor Silvia Voinea și Bianca Ionescu Ballo, balerinei Ileana Iliescu, fostului consilier prezidențial Victor Opaschi, realizatoarei TV Claudia Robu, muzicologului prof. univ. dr. Mihai Cosma, precum și semnatarului acestor consemnări.

Maria Callas și Eugenia Moldoveanu, două Divine

Am spus atunci, printre altele, că unica fotografie a unui artist român în compania Mariei Callas, cea supranumită „La Divina”, făcută cu ocazia decernării Marelui Premiu al Concursului „M-me Butterfly” la Tokyo în 1973 către Eugenia Moldoveanu a dăinuit cu valoare de simbol întrucât, pe negândite, în acel cadru, imaginea captase pentru viitor două Divine, Maria Callas și Eugenia Moldoveanu.

„La Divina romena”, Divina română Eugenia Moldoveanu rămâne în galeria ilustră a marilor noștri artiști din toate timpurile.

Plină de sobră emoție, soprana sărbătorită a mulțumit tuturor.

Laudatio și moderarea evenimentului au revenit dr. Stephan Poen iar la încheiere alte valuri de flori au curs împreună cu o ploaie de confetti ce au însoțit tortul aniversar. Foaierul teatrului era ornat cu portrete-tablou ale artistei în multe roluri interpretate.

Un spectacol omagial a urmat peste patru zile, duminică 24 martie, „Boema” de Puccini, în care în rolul Mimì strălucise în teatrele mondiale și românești Eugenia Moldoveanu. Acum, distribuția bucureșteană a cuprins o nouă generație de cântăreți, printre care Marta Sandu Ofrim, Daniel Magdal, Andreea Bucur, Alexandru Constantin, Dan Indricău, Leonard Bernad. La pupitru s-a aflat un reputat invitat din Franța, Frédéric Chaslin. Aș fi dorit să fiu prezent, motive obiective anterior configurate împiedicându-mă.

Sărbătorirea baritonului Vasile Martinoiu

Scriam și publicam un Laudatio încă din 2014: „În linia marilor

baritoni români, Vasile Martinoiu ocupă un loc de maximă strălucire. O voce cu totul specială, amplă, somptuoasă, generoasă, dezvoltată în desăvârşită omogenitate pe întregul ambitus, cu timbralitate preţioasă, caldă şi învăluitoare, cu impecabilă frazare pe care accentele expresive au însoţit-o permanent, de la cele subtile la cele impetuoase, încărcate cu intenţii vocale dramatice. Un glas clar plămădit pentru arhetipalele roluri verdiene. Interpretările maestrului Martinoiu au frizat perfecţiunea. Pe scenă, era un tumult de implicare, un artist cu ţinută elegantă, seniorială.

Vasile Martinoiu în „Rigoletto"

O tehnică vocală ideală i-a asigurat longevitatea artistică de peste patru decenii. În anii dinaintea retragerii, acutele sale erau încă perfecte, lungi şi dominatoare. În mod sigur, această tehnică de cânt i-a permis abordarea unei alte cariere, aceea de minunat pedagog, îndrumător al tinerelor talente. Maestrul Martinoiu se poate mândri cu rezultate palpabile, adevăratul şi singurul cântar al unui profesor. Repertoriul verdian a fost reprezentat de memorabile creaţii în roluri precum Rigoletto, Germont, Renato, Contele de Luna, Iago, Rodrigo, Nabucco, Amonasro, Don Carlo, Stankar, Simon Boccanegra etc., cărora li s-au adăugat personajele veriste Scarpia, Tonio, Silvio, Alfio, Marcello şi multe altele. Maestrul Vasile Martinoiu a fost un strălucit Figaro rossinian. Adaug şi alte prezenţe în roluri ca Escamillo, Enrico, Valentin, precum şi în opere româneşti de Enescu (Créon din „Oedipe”), Emil Lerescu, Norbert Petri, Cornel Trăilescu, dintr-un total de 40 de roluri principale.”

Ceea ce scriam la aniversarea a 80 de ani de viață rămâne valabil și astăzi, după un deceniu, când Vasile Martinoiu a fost sărbătorit la Opera Națională București printr-un spectacol cu „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, titlu referențial pentru marele artist. În rolul Figaro l-am văzut pentru prima oară la București.

Acum, în marele foaier al ONB tronau tablouri mari în câteva roluri reper, iar înaintea spectacolului, pe scenă, după cuvântul introductiv de succintă prezentare a carierei maestrului rostit de dr. Stephan Poen, Vasile Martinoiu, primind Diploma de Excelență artistică și pedagogică a Operei Naționale București, a mulțumit în cuvinte pline de emoție vibrantă, amintindu-și de „momentul în care a pășit acum 50 de ani în acest altar, scena teatrului”.

S-au dezlănțuit aplauze nesfârșite la adresa maestrului sărbătorit, care au continuat și după ce, pe un ecran de fundal, s-a proiectat un scurt film conținând interpretarea recitativului și a finalului ariei „Eri tu” din „Bal mascat” de Verdi, o producție din Arhiva „Maestro” a TVR Cultural, realizată de Luminița Constantinescu.

A urmat spectacolul care l-a avut în fruntea distribuției, în rolul titular, pe un fost elev al lui Vasile Martinoiu, baritonul Iordache Basalic, cel care la 56 de ani își menține prospețimea tinerească de glas, mărturie a studiului cu maestrul.

L-au anturat pe afiș mezzosoprana Mihaela Ișpan (Rosina) și tenorul Bogdan Mihai, cel care a adus în spectacolele bucureștene interpretarea dificilei arii a lui Almaviva „Cessa di più resistere” solicitată acum de public spre a fi repetată, fapt împlinit prin secțiunea finală,  Moderato, „Ah il più lieto”. În rolul Don Bartolo a fost distribuit un alt discipol și al maestrului Martinoiu, aflat în constant progres în tot ce cântă, basul Iustinian Zetea. Don Basilio l-a avut ca interpret pe basul Leonard Bernad, Berta pe soprana Andreea Bucur, Fiorello și Sergentul pe baritonul Daniel Filipescu, și el fost elev al maestrului. A dirijat Ciprian Teodorașcu, iar corul a avut pregătirea dată de Daniel Jinga și Adrian Ionescu.