Cine a fost Thomas Day, bărbatul care a visat să creeze soţia perfectă. Calvarul la care şi-a supus viitoarea logodnică
0În perioada în care a studiat la Oxford, Thomas Day a fost cucerit de volumul semnat de Jean-Jacques Rousseau, în care autorul îşi expune ideile pedagogice.
Inspirat de romanul pedagogic "Emile sau despre educaţie" al lui Jean-Jacques Rousseau, scriitorul englez Thomas Day (1748-1789) a creat o listă cu principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească viitoarea lui soţie, scrie thevintagenews.com Cum în perioada studiilor la Oxford nu s-a bucurat de prea mare succes la femei şi nici nu găsise vreuna care să corespundă standardelor sale, în 1769, tânărul ia o decizie surprinzătoare, bazată pe ceea ce credea el că este mesajul volumului lui Rousseau: să îşi creeze soţia ideală, educând-o pe modelul propriilor concepte şi al teoriei cărţii lecturate.
Moştenitor al unei averi consistente, el apelează la un orfelinat, de unde înfiază două copile, convins fiind că pentru a avea şanse de reuşită, trebuie să înceapă pregătirea viitoarei neveste încă de la o vârstă fragedă. A optat pentru două fetiţe, gândindu-se că măcar pe una va reuşi să o modeleze după bunul plac. Mai întâi a ales-o pe Sabrina, o copilă de 12 ani, cu trăsături frumoase şi voce plăcută, iar o lună mai târziu, pe copila de 11 ani, pe care a botezat-o Lucreţia, după numele matroanei romane.
Thomas Day a întocmit un contract în ceea ce le priveşte pe cele două, stipulând că în decurs de un an o va alege pe cea cu care se va căsători. Pe cealaltă, Day se angaja să o plaseze ca ucenică pentru a învăţa o meserie şi să îi asigure o rentă şi un bonus în momentul în care aceasta ar fi vrut să se mărite.
Dorind să fie unica persoană care să le influenţeze şi să le educe, Day s-a mutat cu fetele în Franţa. Urmând tehnicile de educaţie din cartea sa de căpătâi, bărbatul a trecut de la educaţie primară, la aritmetică şi lectură, dându-le responsabilităţi precum curăţenia, gătitul şi diverse alte activităţi casnice. Ca să poată purta cu ele şi discuţii complexe, le-a predat lecţii de fizică şi geografie, copilele trebuind să observe schimbările produse de anotimpuri şi să noteze detalii privid apusul şi răsăritul.
În scrisorile pe care i le trimitea unui prieten apropiat, Thomas Day preciza că o preferă pe Sabrina, întrucât era mai dispusă să înveţe.
O picura cu ceară
Totuşi, nu a durat mult şi ambele tinere au început să se plictisească de stilul de viaţă axat pe studiu pe care îl promova tutorele lor, lucru care l-a mâhnit pe Day. În primăvara anului 1770, cei trei s-au întors în Anglia, unde Lucreţia a fost trimisă ca ucenică, iar Sabrina a fost păstrată pentru continuarea proiectului neobişnuit. Pornind de la conceptul de "educaţie negativă" despre care Rousseau vorbeşte în volumul său, Day a considerat că pentru a-şi căli eleva, trebuie să o supună unor teste deloc uşoare. Aşa i-a venit ideea că trebuie să crească rezistenţa la durere a viitoarei lui soţii; pentru asta, obişnuia să îi picure ceară fierbinte pe spate şi pe braţe ori să o împungă cu ace, obligând-o să nu scoată niciun sunet, indiferent cât de tare suferea. Ca să o obişnuiască cu sunetele puternice, trăgea cu arma ori arunca explozibil în imediata ei apropiere.
Sabrina a rezistat eroic o vreme şi a îndurat ideile trăznite ale lui Day. La un moment dat, însă, a început să pună la îndoială tehnicile acestuia şi chiar să se plângă de tratamentul la care era supusă. Dezamăgit de faptul că experimentul său eşuase, la începutul lui 1771, englezul a trimis-o la un internat, unde tânăra a stat trei ani, ulterior devenind ucenică într-un atelier de confecţii şi, mai apoi, menajeră.
Când Sabrina a împlinit 18 ani, Thomas Day s-a gândit să îi mai dea o şansă, poate-poate se va adapta pretenţiilor sale şi va deveni soţia perfectă. Cei doi s-au logodit, însă bărbatului i-a fost suficientă o singură greşeală pentru a renunţa pentru totdeauna la planul său. Deşi primise instrucţiuni precise cu privire la ce trebuie să îmbrace pentru o vizită la nişte prieteni de familie, Sabrina a preferat să nu ţină cont de ele, lucru care l-a mâniat teribil pe logodnicul său.
Day a rupt logodna şi a trimis-o pe tânără la o pensiune din Birmingham, asigurându-i şi o rentă anuală.
În 1778, bărbatul s-a căsătorit cu Esther Milnes. A decedat 11 ani mai târziu, însă niciodată în toţi aceşti ani nu i-a cerut scuze Sabrinei pentru calvarul la care a supus-o.
Citiţi şi:
Singurul jocheu din lume care a câştigat o cursă, deşi era mort. Care au fost cauzele decesului