Elena Doamna, femeia din spatele domnitorului Alexandru Ioan Cuza

În ciuda unei poveşti de dragoste destul de tumultoasă, Elena Rosetti a fost una dintre cele mai puternice femei care a reuşit să ţină în frâu conflictele politice care au afectat România în perioada revoluţiei de la 1848, devenind Înalta Doamnă a României după Unirea din 1859 înfăptuită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Pe numele ei întreg, Elena Rosetti Solescu, viitoarea Doamnă a României a făcut parte dintr-o familie boierească cu importante încrengături de rudenie cu marile familii din Moldova, în primul rând cu cei din familia Sturdza. Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părinţilor din Soleşti, în ţinuturile Vasluiului, iar educaţia intelectuală şi-a făcut-o la Miclăuşeni, acolo unde familia Sturdza a construit un pension de mare calitate.

La vârsta de 15 ani, cu ocazia unui bal, ajunge la Iaşi, intrând, astfel, în societatea ieşeană, ocazie cu care îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza. Se îndrăgosteşte de acesta pe loc, ca un adevărat „coup de foudre“. Doreşte din tot sufletul să se căsătorească cu el şi, peste doar 4 ani, reuşeşte să îşi realizeze acest vis.

De la bun început, însă, mama Elenei, Catinca Rosetti, opersoană energică şi autoritară, nu are o părere bună despre viitorul ginere. Din această cauză, viitoarea doamnă a României va fi sfâşiată pur şi simplu, fiind nevoită să aleagă între dragostea profundă pentru mama ei şi iubirea totală, până la sacrificiu, pentru Cuza. 

Peste puţin timp, la Galaţi, apar primele semne ale unei posibile rupturi între cei doi. În ciuda faptului că Alexandru Ioan Cuza era cunoscut ca fiind un soţ nu prea statornic, soţia lui trece peste orice şi va ilustra ataşamentul şi devotamentul său în timpul revoluţiei de la 1848 când, cu ajutorul consului englez din Galaţi, îi salvează pe revoluţionarii care trebuiau exilaţi în Turcia. Un moment notabil este acela când îi îmbată pe vâslaşi, iar aceştia vor îndrepta luntrele pline cu revoluţionari nu spre malul turcesc, ci spre cel românesc. Îl va urma pe soţul ei şi pe ceilalţi revoluţionari în preregrinările lor la Braşov, Cernăuţi sau Paris. 

Trăieşte cu toată intensitatea sufletească posibilă momentul Unirii şi îl sprijină din toate puterile soţul ei ca să ajungă pe tronul celor două principate. 

Ajuns la Bucureşti, Cuza cadele în mrejele Mariei Obrenovici, o adevărată devoratoare de personalităţi, printre amanţii ei oficiali fiind şi un rege sârb şi un mare duce austriac. Profund umilită ca femeie, Elena se retrage, pentru un timp, la Paris, unde dragostea sa pentru Cuza rămâne la fel de fierbinte. O dovedeşte, printre altele, sprijinul diplomatic pe care ea i-l oferă soţului ei. Se împrieteneşte cu Eugenia, soţia împăratului Napoleon al III-lea şi, prin acesta, reuşeşte să sprijine autonomia proaspătului stat român. Pentru puterile străine duşmănoase actelor Unirii românilor, cum ar fi Turcia sau Rusia, un divorţ între Elena Cuza şi domnitor ar fi fost celmai bun pretext pentru a anula Unirea românească.

Călcându-şi, pentru a nu ştiu câta oară pe suflet, Elena Cuza vine la Bucureşti în 1860, fiind primită în triumf de populaţie. Oamenii o consideră, cu adevărat, prima Doamnă a României, cea care avea să înfrunte alături de Cuza orice adversitate. Se dedică din tot sufletul unor acţiuni caritabile care sporeau, şi mai mult, prestigiul familiei domnitoare. 

Din păcate, situaţiile umilitoare se înmulţesc. Maria Obrenovici, care se pare că era în legătură cu mai multe servicii secrete străine, dă naştere la doi copii despre care toată lumea ştia că sunt fiii lui Alexandru Ioan Cuza. acesta îi adoptă drept copii salvaţi de la inundaţii, iar soţia sa ajunge la culmile devotamentului, adoptându-i şi ea.O dovadă clară în acest sens se petrece în noaptea de 11 februarie 1866, atunci când Cuza este obligat să abdice, iar a luptat cu toată lumea care îi dorea răul soţului să îi apere pe cei doi copii.

Elena îşi va urma soţul în exil stând alături de acesta până la decesul său, fiind aprecită de istorici pentru iubirea pe care a păstrat-o nestinsă pentru cel care a fost eroul României şi eroul iubirii sale.

Material realizat cu sprijinului istoricului vasluian Dan Ravaru