Cum au scăpat de blestemul Sfântului Nicodim localnicii din satul mehedinţean Ponoare

La peste 600 de ani de când locuitorii din localitatea mehedinţeacă Ponoare l-au alungat pe Sfântul Nicodim, sătenii de astăzi îl readuc pe sfânt în mijlocul lor, dăruindu-i o biserică, ca semn al împăcării.

În zona de nord a Mehedinţiului, la Ponoare, unde tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, a avut loc sâmbătă, 21 iulie, sfinţirea bisericii cu hramul „Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana”. Astfel, la peste 600 de ani de când locuitorii acestor plaiuri l-au alungat pe Sfântul Nicodim, localnicii îl readuc pe sfânt în mijlocul lor, dăruindu-i o biserică, ca semn al împăcării.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Dr. Irineu, Mitropolit al Olteniei, Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei şi locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, înconjuraţi de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

Ce spune legenda

Legenda spune că la Mănăstirea Vodiţa, lui Nicodim i-a apărut în vis un trimis al lui Dumnezeu care i-ar fi spus cum trebuie să arate locul unde să ridice o a nouă mănăstire. Era vorba de un izvor care iese dintr-un munte stâncos, cu pante abrupte, mai puţin accesibile, cu pădure şi împrejurimi liniştite. Nicodim a ajuns în satul Nadanova şi împreună cu preotul de aici a plecat de-a lungul râului Coşuştea până la Isverna, unde au vizitat Peştera, locul de unde izvorăşte apa de sub munte. Locul nu semăna cu cel arătat în vis. După trei zile de căutări au plecat spre Ponoarele, prilej cu care s-au abătut în satul Turtaba, unde trăiau puţini oameni, dar foarte ospitalieri. De aici şi-au continuat drumul spre Ponoare şi după ce au trecut peste Podul lui Dumnezeu au poposit pe Valea Strâmtă prin care se scurge apa ce coboară zgomotos de pe panta muntelui stâncos.

După două zile de meditaţie şi  rugăciune i s-a părut că locul pare cu cel indicat în vis şi s-a hotărât să ridice aici a doua mănăstire. Ponorănii, de teamă că vor fi puşi la dări şi că mai târziu satul va fi închinat mănăstirii, s-au hotărât să-l alunge pe Nicodim din sat. În acest scop, i-au băgat nişte găini în desagi, acuzându-l de furt şi pe acest motiv l-au scos cu forţa din sat în spre Baia, în bătăi de tobă şi sunete de cimpoi, până au coborât în apropiere de Bulba, unde i-au scos găinile din desagi şi de atunci această vale poartă numele de „Valea Găinii”.

Nicodim a blestemat atunci ca ponorănii să ajungă numai toboşari şi cimpoieri, iar pe râul unde voia să ridice mănăstirea să nu trăiască nici broaştele. Legenda s-a păstrat până în zilele noastre pentru că „blestemul” lui Nicodim mai are şi azi un suport de adevăr fiindcă până nu demult cei mai m=buni şi mai mulţi toboşari şi cimpoieri erau la Ponoare, iar pe râul din sat nu trăiesc nici broaştele. Din acel moment cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei.