VOCEA VESTULUI: Cum poţi să mori de foame pe un munte de aur
0Puţină lume ştie că Muntele Semenic are zăpadă aproape şase luni pe an. Platoul pe care se află staţiunea este înconjurat de lacuri plasate într-un peisaj de vis. În teorie, întreaga zonă ar putea fi o destinaţie superbă de vacanţă. În practică, e un dezastru greu de înţeles.
Duminica trecută, turiştii care s-au încumetat să urce pe Semenic au rămas înzăpeziţi. Şi nu a nins mult în Banat. Pentru bănăţeni, asta nu este o ştire, având în vedere că în fi ecare iarnă se repetă invariabil acelaşi scenariu. Dar tot ce se petrece aici este nebunie curată pentru cineva care a luat măcar o dată contact cu o staţiune montană civilizată.
Numai ca să ajungi pe Semenic trebuie să înduri un adevărat supliciu. Drumul este praf! Nu există niciun mijloc de transport organizat. Singura soluţie este maşina personală pe care nu ai însă unde s-o laşi. Dacă ai nevoie de toaletă, ai o altă problemă, pentru că nu există absolut nicio utilitate publică. În schimb, Primăria comunei Văliug, de care aparţine staţiunea, a găsit normal să pună groapa de gunoi în drumul turiştilor.
Efortul făcut de o mână de oameni de afaceri, care cred nebuneşte în potenţialul incredibil al zonei, este o muncă sisifică. Pentru că mahării „de la judeţ", aceiaşi de la Revoluţie încoace, nu au făcut nimic în 20 de ani pentru a dezvolta turismul pe Semenic, deşi stau pe un munte de „aur". Prezenţa lor poate fi simţită doar dacă te apropii de vilele pe care şi le-au tras, lângă Crivaia, tăind fără milă pădurea. Se retrag aici după obositoarele conferinţe de presă în care îşi plâng de milă că economia Caraşului e la pământ!