Francezii se mândresc cu coniacul vechi de câţiva ani, românii cu vinarsul de 28 de ani

Înregistrarea denumirii de coniac – Cognac, de către regiunea franceză omonimă le-a impus românilor să producă un produs similar, dar care se numeşte vinars. De aceeiaşi calitate, poate chiar mai bună decât majoritatea coniacurilor comerciale, spun cunoscătorii.

Coniac, brandy sau vinars? Care e mai bun? Un specialist va distinge doar calitatea, aroma, culoarea, buchetul băuturii, nu numele. Iar românii se pot lăuda cu un vinars – coniac de cea mai bună calitate! Diferenţa este că băutura noastră chiar are „pe bune” vechimea înscrisă pe etichetă, aceasta şi la un preţ decent în comparaţie cu un coniac de o vârstă asemănătoare dar „de nume”.
Vinarsul nu este o băutură uşor de realizat. Necesită distilare, dar mai ales ani de „dospit”, de stat în butoaie de calitate, din lemn de calitate, din care îşi va lua aroma şi culoarea.
„Vinars-ul stă în butoaie, de obicei, îşi face maturarea numai în baric. Este un distilat de vin, după ce vinul se distilează băutura se barichează, stă în nişte butoaie speciale, în cramă. Acolo se învecheşte de fapt. Iniţial, ca şi culoare e incolor, vinarsul ca şi orice coniac, îşi ia culoarea din butoi”, ne-a declarat Bogdan Costin, brand manager în cadrul unui producător român de vinuri, dar şi de vinars.
Societatea pe care o reprezintă deţine cea mai mare cramă de distilat de vin din această  parte a Europei, crama Paradis. O cramă cu distilat care se maturează de zeci de ani, din care se scoate periodic o anumită cantitate de vinars care se scoate pe piaţă. Iar acesta este un produs de primă mână, de o calitate superioară multora dintre produsele similare de pe piaţă, împachetate în sticle cu nume mult mai celebre.
Procedura de maturare a vinarsului presupune ani buni de stocare la baric, la o temperatură şi o umiditate perfect controlată. „Accesul în crama noastră se face doar din când în cand, nu se intră acolo, nu e un obiectiv turistic, toate acestea ca să păstrăm o anumită temperatură constantă în cramă, să nu afectăm calitatea produsului. Şi normal, stând atâţia ani în butoi, o parte din el se evaporă, partea care se evaporă se numeşte partea îngerilor, dintr-un butoi de 10 de litri mai rămân 94 de litri, restu de evaporă în timp. În această perioadă are loc şi procesul de aromatizaare, vinarsul îşi ia de la baric tot ce are nevoie”, ne-a mai declarat Bogdan Costin. Iar când vorbim de vârstă vorbim de zeci de ani! În acest an producătorul a scos pe piaţă un vinars vechi de 28 de ani. O bijuterie de băutură, la care aroma, culoarea, gustul, calitatea depăşesc cu mult produse similare de pe piaţă. Cine se pricepe va savura cu siguranţă acest vinars. Preţul unei sticle din acest produs nu e deloc unul mic, dar e enorm de mic în comparaţie cu un coniac pe care scrie doar un nume cunoscut şi are jumătate din vechimea vinarsului. „Eu cred că vinarsul românesc este subapreciat. Nu e preţuit la valoarea reală. Un produs similar, dar cu o vechime poate la jumătate, costă câteva mii de euro. Dar pe acea stică scrie coniac, eu nu am voie să scriu asta pe sticlă, este denumire de origine înregistrată”, a mai spus Costin
„Un Tennesse îl alegeţi dacă mergeţi în club şi pentru a epata. Dacă suntem români alegem vinars, diferenţa dintre vinas şi coniac este fix zero, procesul de realizare al acestor băuturi este identic, nu este nicio diferenţă în ceea ce priveşte calitatea. De ce nu scrie vârsta pe coniacurile bune?” a continuat Costin.
Target-ul vinarsului este acelaşi ca şi pentru un coniac pe care scrie această denumire. „Sunt oameni care îşi permit din când în când o asemenea plăcere, au un salariu peste medie, vârsta peste 25 ani. Din păcate, noi nu avem cultura unei băuturi fine în România, noi mergem în club să ne îmbătăm sau să epatăm. Un asemenea produs de genul vinarsului se bea într-un lounge, unde mergi să savurezi o băutură fină şi şi fumezi o ţigară de foi. Câte lounge-uri ştiţi dumneavoastră în Timişoara. De ce într-un club de fiţe beau Jack Daniels, de ce nu un J&B? Pentru că am văzut că bea şi vecinul, la care e o fată mai frumoasă la masă şi poate aşa vine una şi la mine”, a prezentat Bogdan Costin „piaţa” unui vinars.