Ziua Mihai Eminescu. 165 de ani de la naşterea „poetului nepereche”. Povestea de iubire cu fata popii din satul gorjean Floreşt

Ziua Mihai Eminescu marchează, joi (15 ianuarie), 165 de ani de la naşterea poetului naţional. Cu această ocazie, „Eminesciana” va avea loc astăzi, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeţean „Christian Tell” din Târgu Jiu. Poetul nepereche a petrecut o vară într-un sat din Gorj, unde şi-a găsit liniştea şi inspiraţia.

În programul manifestării sunt incluse lansări de revistă şi spectacole de muzică şi poezie, închinate zilei de naştere a marelui poet Mihai Eminescu. „Eminesciana” va cuprinde lansarea revistelor ,,Portal Măiastra” şi „Serile de la Brădiceni”.

Momentele artistice vor fi oferite de Andreea Marinescu, acompaniată de profesorul Viorel Marinescu, de la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”, cu un microrecital de romanţe. De asemenea, Şcoala Populară de Artă va susţine un program de muzica susţinut de Alexandra Popi, Olimpia Balăşoiu, Liliana Ciochină, Maria Mihăilă, Mădălina Barbonie, Elisabeta Nicoloiu, Luiza Ciudin, Cristina Boian, Eduard Hirizoiu, David  Denis Gogan Pilea şi Andrei Mihalache. , la care se adaugă recitări de versuri ale membrilor Cenaclului „Columna”. 

În încheiere, mai mulţi solişti cunoscuţi de la Ansamblul «Doina Gorjului» - Olguţa Berbec, Valentin Sanfira şi Giorgiana Bârsac - vor susţine un recital. 

Povestea de dragoste dcu fata popi

Mihai Eminescu a venit la Floreşti, sat al comunei Ţânţăreni, din judeţul Gorj, în vara anului 1878, la recomandarea doctorului Kremnitz, medicul familiei regale, pentru refacerea sănătăţii. Avea 28 de ani şi un renume de mare poet. A fost găzduit de magistratul Nicolae Mandrea, la conacul său din Câmpul Cerbului. Aici şi-a găsit liniştea şi inspiraţia. Eminescu se plimba pe cărările pădurii şi era deseori însoţit, de multe ori, de soţia magistratului, care avea înclinaţii artistice: scria poezii şi picta. Zoe Mandrea, născută Bălcescu, era nepoată de frate a lui Nicolae Bălcescu şi mare admiratoare a poetului nepereche.

Eminescu s-a simţit foarte bine la Floreşti şi le-a transmis asta şi colegilor din redacţia ziarului Timpul printr-o scisoare: „Locul în care sunt e cât se poate de frumos. Râuri, codru, şes, dealuri, munţii în depărtare, frumos adecă în puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu aş nenoroci poate Convorbirile cu amintiri de călătorie ale unui june. Dar numai grija asta n-o am, ci mă mărginesc a mulţumi zeilor îndeobşte şi d-lui Mandrea îndeosebi de îngăduirea unui colţ de pădure care-mi dă toane bune şi sănătate“.

Povestea de iubire cu fata popii

Poetul a stat singur în tot conacul de la Floreşti şi ar fi trăit o poveste de dragoste cu fata preotului. Unul dintre locurile preferate ale poetului unde îşi scria poeziile  foişorul din spatele bisericii din Floreşti, unde stătea până noaptea târziu. Astfel, a cunoscut-o pe Elena, fata preotului, care era văduvă, faţă de care s-a apropiat. Acest episod este consemnat în romanul „Viaţa personală”, scris de Mihai Duţescu: „La Floreşti, Eminescu a câştigat repede simpatia oamenilor, în special a preotului, a cărui fiică, Elena, în peregrinările la Câmpul Cerbului, devenise acea crăiasă din poezia «Freamăt de codru»”.

A compus numeroase poezii

A tradus numeroase pagini din faimoasele „documente Hurmuzaki“ pentru care i se încredinţase, a finalizat poemul Scrisoarea III. şi a compus şi alte poezii: „Pajul Cupidon“, „O, rămâi…“, „Pe aceeaşi ulicioară“, „De câte ori, iubito“, „Rugăciunea unui dac“, „Atât de fragedă“ etc.

La Floreşti există şi un muzeu fotodocumentar închinat lui Eminescu. An de an, aici au loc manifestări culturale intitulate „Eminescu la Floreşti“, cu pelerinaje la biserica veche din Floreşti, la bustul poetului, precum şi spectacole de muzică şi poezie din lirica eminesciană.