Românca pe care refugiaţii din Germania o opresc pe stradă ca să-i mulţumească
0O gorjeancă este o adevărată protectoare a refugiaţilor care ajung în oraşul Konstanz, aflat în sudul Germaniei, la graniţa cu Elveţia. Oana Ilici, în vârstă de 32 de ani, trăieşte în Germania de şase ani.
Aceasta lucrează în cadrul Prefecturii judetului Konstanz şi se ocupă de consilierea refugiaţilor în vederea integrării acestora. „Lucrez ca asistent social şi mă ocup de consilierea refugiaţilor în vederea integrării acestora în societate implicând toate aspectele vieţii acestor oameni: educaţie (cursuri, şcoală, cooperare cu instituţiile de învăţământ şi diverşi actori, întocmirea de formulare), muncă (dosare de angajare, căutare locuri de munca, cooperare cu agenţia de şomaj, angajatori, voluntari şi întocmirea de formulare), procesul permisiunii de şedere în Germania (cooperare cu instituţiile responsabile pentru migranţi şi refugiaţi, avocaţi etc) activităţi de recreere şi sănătate (contact cu cadrele medicale şi instituţiile de sănătate în funcţie de necesitatea medicală)“, ne explică Oana Ilici.
Cei mai mulţi refugiaţi sunt din Siria
În Konstanz ajung refugiaţi din toată lumea. Cei mai mulţi sunt din Siria, care pleacă din ţara lor din cauza războiului. „Sunt înregistraţi refugiaţi din Siria, Irak, Iran, Afganistan, Eritrea, Somalia, Nigeria, Gambia, Pakistan, India, China, Sri Lanka, Turcia, Georgia, Rusia, Serbia, Kosovo, Albania, Macedonia. Cei mai mulţi sunt din Siria de unde pleacă din cauza războiului care a început in anul 2011 şi încă nu s-a terminat. În alte ţări există diferite conflicte, iar această situaţie îi determină pe oameni să plece din ţările lor. De asemenea, alte motive invocate de refugiaţi sunt legate de persecuţie, economie, catastrofe naturale, foamete, politice şi religioase“, ne spune Oana Ilici.
„Diferenţa de cultură nu este o piedică în calea integrării“
Gorjeanca este un fel de „Mamă a răniţilor“. Refugiaţii îi cer ajutorul în diferite probleme cu care se confruntă la venirea în Germania. Oana are răbdare şi le ascultă toate necazurile pe care le au. „În general, cea mai mare problemă este lipsa cunoaşterii limbii germane. În plus, persistă anumite traume suferite în ţările de unde provin. De asemenea, în multe situaţii, diferenţa de cultură nu este o piedică în calea integrării lor. O problemă întâlnită la o mare parte dintre refugiaţi se referă la faptul că nu au permisiune de muncă. Este necesar să depună o cerere pentru un anumit loc de muncă. Nu primesc permisiune generală de muncă decât în momentul primirii permisiunii de şedere în Germania“, precizează Oana Ilici. Cel mai împlinită se simte atunci când persoanele pe care le sprijină o opresc pe stradă ca să-i mulţumească:
„Este, într-adevăr, o mare mulţumire atunci când sunt oprită pe stradă ca să mi se aducă recunuştinţă. Este o bucurie imensă atunci când persoanele care se refugiază în Germania ajung să se integreze şi să trăiască pe propriile picioare. Munca în acest domeniu este foarte diversificată, încarcată emoţional, însa foarte importantă, deoarece printr-un proces de integrare reuşit aceşti oameni pot da societăţii ceva productiv inapoi“.
Familiile sunt nevoite să se separe pentru a ajunge în Germania
Refugiaţii îşi deschid sufletul în faţa gorjencei. Oana a fost impresionată de drama pe care o trăiesc cei care se află în Germania, iar familiilor au rămas acasă: „Îmi povestesc viaţa lor şi prin ce au trecut pentru a ajunge în Germania. Ce m-a impresionat mai mult este faptul ca familiile sunt nevoite să se separe. Pentru a ajunge în Germania, în foarte multe cazuri, pleaca doar un membru al familiei, trăind separat o perioadă foarte lungă în speranţa de a reuşi să îşi aducă şi restul familiei în Germania. În cazul în care primesc permisiune de şedere există o şansă să vină şi familia, însă în cazul în care nu primesc este mult mai greu pentru a reuşi acest lucru“.
Persoanele care îşi găsesc în Germania un adăpost primesc cazare într-unul din căminele de refugiati, ajutor social şi medical.
S-a împlinit profesional în Germania
Oana Ilici a absolvit Facultatea de Asistenţă Socială din Timişoara. Adaptarea la viaţa din Germania a fost destul de dificilă, pentru că a trebuit prima dată să înveţe limba. „Motivele care m-au determinat să plec din România au fost financiare, dar totodată şi personale. Adaptarea a fost grea la început, deoarece a trebuit să urmez cursuri de limba germană pentru a putea comunica şi pentru a primi recunoaşterea diplomei de studii. Mi-am dorit să reuşesc să lucrez în domeniul în care am studiat, respectiv domeniul asistenţei sociale. Pentru recunoaşterea diplomei de asistent social mi-a fost necesară recunoaşterea acesteia de către o instituţie specializată“, ne povesteşte Oana .