Mihăiţă, bunicul aflat în sistemul de protecţie ce îşi dorea să devină aviator. „Şi acum, când văd avioane…”
0Mihăiţă este un bărbat de 63 de ani, beneficiar al Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Pucioasa, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa. Este alintat astfel, încă din copilărie, fiind cel mai mic dintre cei 11 fraţi.
Tot Mihăiţă este numit şi în cadrul centrului pentru că este blând, entuziast ca un copil şi de statură mică. Se află în sistemul de protecţie de 16 ani, spune el. A fost dus de acasă de când i-au murit părinţii şi nu a avut cine să îi mai poarte de grijă.
“Acasă era bine. Munceam cu căruţa şi calul, câştigam şi eu un ban”. Îşi aminteşte doar că muncea şi se simţea bine atunci când era activ, dar imediat se încruntă şi spune că nu se înţelegea cu toţi fraţii: „Mă bătea şi îmi lua banii fratele mai mare, care a murit”
Mihăiţă are multe momente de confuzie, dar amintirile din copilărie sunt încă vii în memoria sa. A învăţat doar 10 clase şi visul lui era să devină aviator: „Am vrut să merg la şcoala de aviatori, dar nu m-au lăsat părinţii. Au zis că e greu, să-mi văd de treaba mea. Şi acum, când văd avioane pe sus, mi-ar plăcea să zbor”.
Mai are o dorinţă neîmplinită, şcoala de şoferi, pe care şi-a dorit să o facă, dar nu a reuşit. Povesteşte despre visurile sale din copilărie cu entuziasm şi, în acelaşi timp, cu multă tristeţe. Vocea i se stinge când realizează că a trecut repede timpul şi că nu mai poate face ceea ce îşi dorea când era copil.
Îşi doreşte tare mult să îşi revadă fraţii care mai sunt în viaţă şi nepoţii. Ştie că doar trei dintre fraţi mai trăiesc şi îi este tare dor de ei. „N-au mai venit pe la mine de mult timp. Mi-e dor de ei, de toţi, de fraţi, de prieteni. S-ar putea să vină de ziua mea. Le-aş spune că mă bucur şi să fie şi ei sănătoşi!”.
Până ar putea să îşi mai vadă fraţii, rămâne cu gândul la casa părintească. Ştie că vechea locuinţă, rămasă în amintirile sale trebuie renovată şi ar vrea să o facă frumoasă şi să locuiască, din nou, la Adânca.
La Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Pucioasa s-a ataşat foarte mult de personal. Doamnele care îi îngrijesc pe bătrâni zilnic au devenit parte din familia lor. Mihăiţă se înţelege cu toată lumea şi încearcă să nu supere pe nimeni.
Poartă cu grijă cămăşile şi cravatele primite, fiind aranjat în fiecare zi ca un adevărat domn. Încearcă să îi liniştească pe ceilalţi beneficiari ai centrului, atunci când au câte o supărare şi se bucură de fiecare moment de atenţie.