Cum a apărut şi ce înseamnă, de fapt, „Apa Sâmbetei”: izvorăşte din rădăcinile Bradului Lumii şi trece prin Iad
0„Apa Sâmbetei” sau „Apa Morţilor” este un râu infernal care se varsă în Iad, prezent în folclorul românesc. Legendele spun că apa izvorăşte din rădăcinile Bradului Lumii, ca apă curată, şi inconjoară pământul de mai multe ori, iar după ce a ajuns în Iad, se transformă într-un rău de flăcări.
În lucrarea “Mitologie română”, de Victor Kernbach, se arată că “Apa Sâmbetei” este un râu care izvorăşte din rădăcinile Bradului Lumii, un fel de Pom al Vieţii, aflat în Paradis, axis mundi (axă a lumii), un copac similar, de exemplu, cu frasinul Yggdrasill, din mitologia scandinavă, sub care se află zeul Mimir, custode al izvorului înţelepciunii.
“Apa Sâmbetei” sau “Apa Morţilor” este patronată de Sfânta Sâmbătă, personaj care apare în nenumărate basme româneşti, este hotar între lumea aceasta şi lumea de dincolo.
După Tudor Pamfile, în credinţa populară lucrurile care nu pot fi date de pomană şi care trebuiesc ferite de spurcare (obiectele sfinte dar vechi, precum: icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeşnice, rămăşiţe de lumânări şi altele) sunt aruncate pe apa Sâmbetei care le va duce pe lumea cealaltă, a morţilor. / ro.wikipedia.org
Vechile credinţe populare spun că apa fierbea toată săptămâna şi numai sâmbăta se potolea, de unde i se trage şi numele.
Cum se foloseşte corect expresia
“A se duce pe apa sâmbetei” înseamnă a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. De aici s-a născut şi o altă expresie, care are valoarea unui blestem: „Duce-te-ai pe Apa Sâmbetei”.
“Şi cică apa asta a Sâmbetei ocoleşte de trei ori pământul, ca un şarpe făcut de trei ori colac. Iar la urmă, se bagă în pământ şi merge până în iad şi duce acolo sufletele păcătoşilor să s-adune pe faţa apelor, iar apele să le ducă spre apa Sâmbetei. Şi de aceea e bine să faci cruce şi să sufli peste apa din râuri, când te scalzi, şi să sufli peste apa din doniţă şi să verşi puţin din ea până nu bei, ca să fugă şi să se scurgă sufletele păcătoşilor care s-au adunat pe faţa apei”, se arată în legendeleromanilor.ro.