Portretul turnătorului la Securitate. Cum acţiona, de fapt, temuta instituţie - detalii din documentele specialiştilor CNSAS

Departamentul Securităţii Statului a fost una dintre cele mai temute instituţii creată şi promovată de regimul comunist instaurat în România. Activitatea acestei entităţi se baza în mare parte pe informatori şi colaboratori. „Turnătorii” erau aleşi după o serie de standarde foarte bine stabilite.

Istoria Securităţii comuniste din România începe să se scrie după anul 1967. Un document al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) referitor la maniera în care a fost creată Securitatea scoate la iveală modul în  care funcţiona această instituţie.

Noua Securitate a fost înfiinţată în baza Decretului Comitetului de Stat Nr. 710, din 21 iulie 1967, şi purta denumirea de Departamentul Securităţii Statului.

În „Caietele CNSAS” există un pasaj din actul normativ oficial care descrise în amănunt rolul pe care trebuia să-l îndeplinească Securitatea în societate: „va coordona, controla şi îndruma în mod unitar întreaga activitate pe care o desfăşoară organele de securitate pentru asigurarea prevenirii, descoperirii şi lichidării acţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului”.

Imaginea „Noii Securităţii”

Dincolo de scopul transcris în documentele oficiale prin care a fost creată, Securitatea a devenit una dintre cele mai de temute instituţii ale regimului comunist din România. Concret, Securitatea a fost instrumentul cu care organele de represiune au exercitat un control imens asupra întregii societăţi româneşti.

După anul 1968, se poate vorbi despre „Noua Securitate”, o instituţie cu un regim de lucru mult mai intens şi cu o viziune mult mai clară asupra lucrurilor pe care trebuie să le îndeplinească.

Documentul CNSAS aminteşte faptul că în anul 1968 reţeaua informativă a Securităţii era alcătuită din 43.498 de informatori, 29.761 de colaboratori, 2.296 de rezidenţi şi 167 de case conspirative.

Ideea de colaboratori a fost intens promovată de către cei care au reorganizat şi îmbunătăţit Securitatea comunistă după anul 1968. Colaboratorilor le-au fost trasate „sarcini specifice”, adică aceştia ofereau informaţii ofiţerilor de Securitate despre persoanele vizate.

Profilul „turnătorilor”

Nu oricine putea să devină colaborator al Securităţii. Toţi cei 29.000 care existau la momentul 1968 au fost aleşi după un profil foarte bine stabilit. Specialiştii CNSAS descriu pe scurt „calităţile” care-i făceau pe „turnători” valabili în faţa ofiţerilor de Securitate:

-    Cetăţenie română
-    Locuinţă în mediul urban
-    Intelectual
-    Cunoscător a cel puţin unei limbi de circulaţie internaţională
-    Motivat de sentimente patriotice

De fapt, Securitatea şi-a construit întreaga reţea de informatori şi colaboratori invocând aceste sentimente patriotice. Cea mai la îndemână metodă de convingere a fost „metoda convingerii, pe baza sentimentelor patriotice”.

Studiile au arătat că 91 % dintre cei care au aderat să devină loiali Securităţii comuniste s-au lăsat convinşi invocând sentimentul de patriotism. Alţi 8,3% dintre românii care au colaborat cu Securitatea au acceptat acest lucru din alte motive precum şantajul.