Cum l-a ajutat Emil Gârleanu pe Liviu Rebreanu la începutul carierei

Un foarte apreciat prozator, traducător, jurnalist, regizor şi scenarist, Emil Gârleanu a avut o strânsă relaţie de prietenie cu marele romancier Liviu Rebreanu, pe care l-a ajutat la începutul carierei. Gârleanu a fost cel care i-a făcut cunoştinţă lui Rebreanu cu Fanny, viitoarea sa soţie.

În 1900, înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, oraşul său natal, Ion Gârleanu a debutat cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Ion Gârleanu s-a mutat în februarie 1906 în Bucureşti (sprijinit de Nicolae Iorga), devenind secretar de redacţie la „Neamul românesc”.

În 1911, Emil Gârleanu a fost numit director al Teatrului Naţional din Craiova, funcţie pe care a deţinut-o timp de trei ani, până la decesul său din iulie 1914, de la Câmpulung Muscel. În octombrie 1911, Emil Gârleanu l-a sprijinit pe Liviu Rebreanu, aflat la începutul carierei, numindu-l secretar literar al instituţiei pe care o conducea.

Relaţia dintre Emil Gârleanu şi marele romancier a fost una strânsă. După cum scria dr. Mioara Ioniţă în lucrarea ”Cafenele de altădată. Terasa Oteteleşeanu”, ”Liviu Rebreanu petrecea pe terasă în compania lui Emil Gârleanu, A. Mândru, Mihail Sorbul, doctorul Costică Nanu şi Ion Minulescu.

Pe Terasa Otetelişanu a început şi povestea lui de dragoste cu Fanny Rădulescu. I-o prezentase bunul său prieten, Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriţă şi scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. Liviu Rebreanu şi Fanny s-au căsătorit în 1921. Şi avea să o iubească pentru tot restul zilelor. Iar ea avea nu doar să-i răspundă cu aceeaşi dragoste, dar avea să-şi abandoneze cariera, punându-şi soţul şi familia pe primul plan”.