Crunta răzbunare a lui Petru Rareş pe boierii trădători. Marii dregători au fost înghesuiţi în butoaie şi ucişi în chinuri

O legendă care circula în zona Moldovei la sfârşit de veac XIX prezintă cum a ales Rareş Vodă să-şi pedepsească boierii care s-au lepădat de el şi l-au vândut turcilor. Un singur boier a reuşit să scape de metoda groaznică pe care domnitorul le-a aplicat-o trădătorilor ca pedeapsă capitală.

Legenda populară publicată în numărul 4 din 1897 al publicaţiei „Propăşirea“ (revista Societăţii Corpului Didactic din judeţul Neamţ) prezintă fapte petrecute în secolul XVI. Fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare a condus Moldova între anii 1527-1538 şi 1541-1546, iar legenda face trimitere la perioada dintre cele două domnii. 

Legenda intitulată „Resbunare Domnească“ este relatată în publicaîia amintită de institutorul C.Vrănceanu şi prezintă una din variantele care circulau în nordul Moldovei la sfârşit de secol XIX. Cadrul didactic din judeţul Neamţ spune că legenda i-a fost povestită în anul 1877 de un bătrân, Ionică Anastasiu, care lucrase la Judecătoria din Piatra Neamţ. 

Rareş, fugărit de boierii trădători 

„Petru Rareş, Domnul Moldovei, nemulţumind pe o parte din boierii ţerii, aceştia l-au părît la Turci, care au venit cu oaste în Moldova şi au aşezat în scaunul domniei pe Ştefăniţă Vodă, fratele lui Petru“, este cadrul istoric de la care pleacă povestea. 

Văzându-se trădat de boieri şi urmărit de turci, Petru Rareş a fugit călare prin Târgul Pietrei (oraşul Piatra Neamţ) şi apoi, prin munţi a trecut în Transilvania. Legat de episodul trecerii lui Rareş prin Piatra Neamţ, una din legende spune că într-o duminică dimineaţă câţiva boieri care mergeau la slujba de la biserica Sf. Ion din târgul Pietrei (ctitorie a lui Ştefan cel Mare), l-au văzut pe Rareş trecând călare spre Valea Viei (cartier din Piatra Neamţ). 

„Se dăduse sfoară în ţară că Vodă Rareş umblă fugar şi este căutat de oamenii stăpânirei celei nouă, şi de Turci. Aşa, ştiind boierii, şi pentru a-şi câştiga hatâruri (privilegii, n.n.) înaintea noului Vodă Ştefăniţă, îndată s-au pus pe goană să-l prindă“.

Viaţa unui boier, salvată de paiele din orz  

Petru Rareş a scăpat de urmărire, iar atunci când a revenit pe tronul Moldovei, la a doua descălecare, a decis să se răzbune pe boierii care l-au trădat.

„Între aceştia, n-a uitat şi pe cei din Tîrgul Pietrei, cari l-au fost fugărit când îi era viaţa mai în pericol“, mai spune legenda.

Rareş a trecut prin Piatra Neamţ, i-a căutat şi i-a găsit pe boierii trădători, după care i-a judecat şi i-a condamnat la moarte într-un mod care să-i sperie pe cei care mai îndrăzneau să-l trădeze.

„A poruncit de i-a legat şi i-a suit pe culmea dealului Cozla, în partea nordică a oraşului Piatra. Acolo suise tot atâtea poloboace umplute cu paie. A pus pe fiecare în câte un poloboc, l-a înfundat iarăşi bine, lăsând destupate numai vranele, pe unde a dat foc paielor, şi pe când paiele ardeau, a poruncit să dea drumul poloboacelor taval la vale“.

Din toţi boierii condamnaţi, unul singur a scăpat cu viaţă, dar într-o stare destul de gravă. La rugăminţile boierilor care-i rămăseseră fideli, Rareş Vodă l-a graţiat pe cel scăpat cu viaţă, iar poporul l-a poreclit Orza, deoarece paiele din polobocul său erau de orz.

„Dar cu toată graţierea lui Vodă, poporul şi chiar boierii se feriau de el, ca cel ce fusese condamnat de însuşi Vodă şi pentru o aşa faptă. Dispreţuit de lume, şi ajuns într-o mizerie foarte mare, se zice să s-ar fi sinucis; iar urmaşilor lui le-a rămas porecla de Orza“, mai spune legenda.