Video Sfârșitul unui mare centru minier din România. Semnele ruinării, vizibile la tot pasul VIDEO

Mina de cărbune Lonea din Valea Jiului va fi închisă până la finalul anului 2024, după un secol și jumătate de la înființarea ei. Semnele sfârșitului centrului minier din Hunedoara se văd la tot pasul.

Mai puțin de 20.000 de oameni locuiesc în orașul Petrila din Hunedoara și în cele câteva sate din jurul său, locuite din cele mai vechi timpuri de familii de mineri și de crescători de animale pe care noii veniți în zonă i-au numit în trecut „momârlani”.

Timp de un secol și jumătate, minele Lonea și Petrila au susținut economia orașului de pe valea Jiului de Est, însă mina Petrila a fost închisă 2015, iar exploatarea minieră Lonea își va înceta activitatea până la sfârșitul anului 2024.

Intrată în ultimul său an de existență, mina de cărbune Lonea (video), veche de 150 de ani, mai numără vreo 300 de salariați, de 15 ori mai puțini decât în anii de comunism, când funcționa la capacitate maximă și producea circa 3.000 de tone de cărbune zilnic.

În prezent, minerii din Lonea mai scot câteva zeci de tone de cărbune zilnic, transportate cu camioanele spre Termocentrala Paroșeni, după ce linia ferată Lonea – Petrila a fost și ea închisă definitiv în acest an.

Craterul uriaș din calea ferată a momârlanilor

În zona industrială Lonea, semnele care anunță sfârșitul centrului minier se văd la tot pasul și se înmulțesc odată cu trecerea timpului.

Cele mai vizibile sunt pe calea ferată folosită începând din secolul al XIX-lea la transportul localnicilor, minerilor, cărbunelui și lemnelor între Lonea și Petrila. Unii localnici au numit traseul calea ferată a momârlanilor și au dorit transformarea ei într-o atracție turistică.

În primăvara anului 2023, o surpare a afectat terasamentul liniei și a dus la închiderea ei definitivă. În timp ce craterul de sub calea ferată s-a tot mărit, afectând și terenurile unor localnici, hoții de fier și-au făcut și ei simțită prezența pe traseul feroviar de cinci kilometri.

„Din zona de încărcare (silozul) a fost sustrasă șina pe o lungime de 30 metri și două bucăți de limbă de macaz. Polițiștii au întocmit un dosar de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat”, informa, recent, Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara.

În alte locuri, calea ferată a fost acoperită cu moloz, provenit de la lucrările de construcții, ori invadată de vegetație. Clădirile feroviare, la fel de vechi, sunt lăsate și ele să se degradeze și doar covoarele de cărbune care acoperă terasamentul mai amintesc de activitatea intensă de transport, de pe acest tronson.

La un capăt al liniei se află Ansamblul istoric al fostei mine de cărbune Petrila (video), cu numeroase clădiri în stare precară, rămase după închiderea fostei exploatări miniere. Unele vor fi reabilitate, susțin reprezentanții Consiliului Județean Hunedoara, care administrează monumentele.

La celălalt capăt al căii ferate, clădirile și instalațiile din mina de cărbune Lonea înfățișează o priveliște asemănătoare.

Câteva au ajuns în ruină, fiind dezafectate de mai mulți ani și distruse de localnici aflați în căutarea fierului vechi. Unele poteci pe care în trecut sute de mineri ajungeau în incinta minei traversează acum terenuri virane, care din loc în loc au păstrat vechi instalații miniere.

Ținutul momârlanilor

Drumul care traversează orașul Petrila (video) însoțind râul Jiul de Est spre izvoare, lasă în urmă cartierele de blocuri din comunism și „coloniile” de case clădite pentru minieri în diferite epoci și după ce părăsește și zona minei Lonea continuă prin văi adânci de munte.

Aici satele Cimpa, Răscoala și Tirici au păstrat numeroase case vechi de lemn, așezate pe versanți, cu arhitectură specifică pentru ținutul momârlanilor.

„Am lucrat vreo 26 de ani mina de cărbune Lonea, iar de 15 ani sunt la pensie. Acum mă ocup cu creșterea animalelor. Totuși, când trec pe lângă mina unde unde mi-am petrecut atâta timp din viață, îmi lasă un gust amar știind câtă lume a muncit aici”, spune Ioan, un fost miner din satul Răscoala (video).

Dincolo de satele locuite de foști mineri și urmași ai familiilor de momârlani, drumurile forestiere se afundă în Munții Șureanu, spre cătunele aproape pustii ale păstorilor, „locuri unde întoarce uliul”, spun localnicii.