Mocăniţa Hunedoarei a fost lăsată în stand-by. Restaurarea liniei ferate va fi „anevoiasă şi de lungă durată”
0Primăria Hunedoara a răspuns solicitărilor localnicilor de a reînfiinţa linia de cale ferată îngustă pe care au circulat mocăniţele timp de peste un secol, precizând că refacerea ei este un proces anevoios şi de lungă durată.
În ultimii ani, mai mulţi hunedoreni au soclicitat atât autorităţilor locale din Hunedoara, cât şi Consiliului Judeţean Hunedoara să găsească soluţii pentru a reînfiinţa tronsonul de cale ferată îngustă care lega Hunedoara de Ţinutul Pădurenilor. Fosta linie industrială pe care au circulat mocăniţele are o istorie de 115 ani, iar hunedorenii vor ca traseul de circa 10,5 de kilometri, dintre Castelul Corvinilor şi Furnalul de la Govăjdie, să fie inclus într-un circuit turistic. Primăria Hunedoara a răspuns sesizărilor legate de fosta linie de cale ferată îngustă.
Proiectul mocăniţei e în stand-by
„În urmă cu doi ani au avut loc discuţii la nivelul Consiliului Judeţean Hunedoara, în urma cărora Consiliul Judeţean şi-a luat angajamentul de a face demersurile necesare în vederea realizării proiectului privind calea ferată de ecartament îngust dintre municipiul Hunedoara – Govăjdia – Retişoara. Până în momentul de faţă nu avem cunoştinţă de faptul că s-ar fi început demersuri în acest sens, Primăria Hunedoara nefiind contactată de către reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara cu privire la acest aspect. Una dintre variantele posibile pentru refacerea traseului vechii mocăniţe ar fi depunerea unui proiect prin Programul Operaţional Regional 2014-2020. În prezent ghidurile de finanţare nu au fost publicate şi nu putem şti dacă un astfel de proiect turistic este eligibil”, a informat administraţia locală.
Proces anevoios
Reprezentanţii Primăriei Hunedoara susţin că depunerea unui proiect privind refacerea traseului mocăniţei presupune întocmirea unui studiu de oportunitate, transferul de terenuri din proprietatea Statului Român sau privat în domeniul public, precum şi încheierea unui parteneriat între toate unităţile administrativ-teritoriale implicate.
„În prezent Primăria Hunedoara a demarat acţiunea de identificare a terenului pe care a fost traseul mocăniţei. În urma documentaţiei topografice pentru traseul de pe U.A.T. Hunedoara, se va solicita trecerea terenului respectiv din proprietatea Statului Român în proprietatea municipiului Hunedoara. Traseul mocăniţei străbate încă două unităţi administrativ-teritoriale, Ghelari şi Lelese, urmând a se lua legătura cu reprezentanţii acestora pentru a se identifica şi pe teritoriul lor traseul mocăniţei”, a informat Primăria Hunedoara. Întregul proces este unul anevoios şi de lungă durată, adaugă conducerea instituţiei.
O istorie de 115 ani
În acest an se împlinesc 115 ani de la inaugurarea liniei de cale ferată îngustă care lega Hunedoara de satele din Ţinutul Pădurenilor, una dintre investiţiile importante pentru istoria acestor locuri. Mocăniţele care circulau pe un traseu de până la 20 de kilometri au fost vândute de ani buni la fier vechi, iar din calea ferată nu a mai rămas decât terasamentul. În toamna anului 1900, proiectul liniei ferate cu ecartament îngust Hunedoara – Govăjdie – Reţişoara (Ghelari), a fost dat în folosinţă, după ce fusese executat în 18 luni de companiile austriece Gfrerer, Schoch şi Grossman.
A ajuns la fier vechi
Până la acea vreme, pentru transportul minereului de fier extras din minele din Ţinutul Pădurenilor cel mai adesea erau folosiţi caii. Situaţia s-a schimbat treptat, o dată cu dezvoltarea industriei la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea, o vreme în care resursele naturale ale Hunedoarei au devenit un obiectiv de importanţă europeană. Investiţiile în Uzinele de fier au crescut, la fel şi rentabilitatea acestora. Calea ferată a fost folosită de atunci timp de peste un secol, însă ultimele decenii au schimbat brutal soarta ei şi a industriei pe care s-au bazat vreme îndelungată comunităţile din Hunedoara şi din jurul oraşului.
După 1990, declinul combinatului siderurgic a dus şi la închiderea liniei mocăniţei folosită în scop industrial şi pentru transportul călătorilor. Din 2009, ultimii kilometri ai tronsonului feroviar au fost dezafectaţi, iar materialul a fost dat la fier vechi sau revalorificat în construcţii. Vagoanele şi locomotivele care au aparţinut vechilor uzine au fost casate şi vândute, iar în final au ajuns în patrimoniul unor societăţi din afara ţării ori au fost topite. În prezent, din tronsonul feroviar a rămas doar terasamentul, două tunele şi ruinele viaductelor şi podurilor. Locul vechii gări a Hunedoarei nu mai seamănă de mult cu o staţie feroviară. Au rămas aici câteva construcţii industriale, în jurul cărora încă mai pot fi văzuţi căutătorii de fier vechi. Iarba acoperă rămăşiţele traverselor şi molozul lăsat în urmă de demolatori.
Linia ferată îngustă a Hunedoarei, proiectată de inginerii austro-ungari a fost una dintre cele mai vechi din Transilvania, iar zona pe care o traversează are potenţial turistic, cred cei mai mulţi dintre hunedorenii care au apucat să circule pe această rută în vremea în care locomotivele de epocă porneau din fosta gară mică a oraşului.
Vă recomandăm şi:
Statuile şi frescele vechi, care decorează mai multe locuri din Hunedoara şi din Valea Jiului, arată cum trecutul industrial al celor două regiuni şi-a lăsat amprenta asupra prezentului.
Hunedoara şi-a căpătat faima în lume datorită Castelului Corvinilor şi a Uzinelor de fier transformate în combinat siderurgic. De-alungul istoriei ultimelor două secole, brandurile oraşului au fost puncte de reper pentru viaţa comunităţii, iar hunedorenii s-au identificat cu ele.
În anii în care vechile uzine de fier ale Hunedoarei se transformau în combinat siderurgic, zeci de oamenii îşi găseau sfârşitul brutal în cele mai teribile accidente de muncă din istoria colosului industrial.
În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.
Printre cei peste 10.000 de oameni care lucrau în anii 1950 în combinatul din Hunedoara şi în fabricile din împrejurimile acestuia s-au infiltrat şi informatori ai unor servicii străine, potrivit unor documente păstrate până în prezent.
O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, a fost păstrată în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.