FOTO Uriaşa transformare a colţului de Rai al lui Arsenie Boca de la Prislop în ultimele două decenii

Cea mai faimoasă mănăstire din Ardeal a trecut prin transformări spectaculoase în ultimii ani, iar investiţiile în aşezarea de la Prislop şi în împrejurimile ei continuă, încurajate de „fenomenul Arsenie Boca”.

Mănăstirea Prislop, una dintre cele mai populare aşezări religioase din România, trece printr-o continuă transformare.

GALERIE FOTO CU MĂNĂSTIREA PRISLOP, ÎN 2004 şi 2020

În ultimul deceniu, o mulţime de construcţii au apărut în împrejurimile mormântului duhovnicului Arsenie Boca (1910 – 1989): spaţii de cazare noi pentru maicile, elevele şi oaspeţii mănăstirii, anexe gospodăreşti, alei pavate cu marmură, o filigorie folosită pentru slujbele religioase, construcţii pentru comerţul cu obiecte bisericeşti şi suveniruri, ţarcuri pentru animale, un mic lac reamenajat, grădini, livezi, parcări, chiar şi un târg. În aceste zile, au fost aduse pavajele de marmură pentru construcţia noilor alei din curtea mănăstirii, iar lucrările de amenajare a aşezământului, derulate aproape fără întrerupere de câţiva ani, vor continua.

Mănăstirea austeră de la începutul anilor 2000

Mănăstirea din Ţara Haţegului, devenită un mic paradis al pelerinilor veniţi aici pentru a se ruga în faţa mormântului lui Arsenie Boca, şi-a pierdut înfăţişarea austeră cu care îşi întâmpina oaspeţii la începutul anilor 2000.

În urmă cu două decenii, „fenomenul Arsenie Boca”, alimentat de legendele despre minunile făcute de călugărul anticomunist, începea să atragă tot mai mulţi români spre Mănăstirea Prislop. Locul izolat din Ţara Haţegului, ascuns între Dealurile Silvaşului şi înconjurat de versanţi şi păduri întinse, era greu accesibil. „Acum vreo 20 de ani, era un drum de pământ, puţin circulat, pe care mergeam duminica, pe jos, din sat până la mănăstire, pentru a participa la slujbă. În timpul săptămânii, câteva maşini, printre care şi un Aro vechi al călugăriţelor, circulau pe el. Drumul se aglomera vara şi în jurul zilei de 28 noiembrie, la parastasul părintelui, când se adunau câteva sute de oameni în curtea mănăstirii şi la mormântul părintelui Arsenie. Unii săteni puneau atunci mesele în faţa caselor şi la intrarea în mănăstire, pe care aşezau la vânzare dulceţuri, brânză, murături, ţuică, fructe şi alte bucate”, îşi aminteşte Mărioara, o localnică din Silvaşul de Sus.

Haosul din jurul mănăstirii, oprit de călugăriţe

Boom-ul turistic produs de Arsenie Boca, duhovnicul înfăţişat românilor ca făcător de minuni, a cuprins aşezarea la sfârşitul anilor 2000. Pelerinii au început să vină în număr tot mai mare la Prislop, iar la sfârşit de săptămână, măsuţele cu bunătăţi aşezate de localnici în calea lor s-au înmulţit şi ele. Un talcioc a fost înfiinţat în imediata vecinătate a mănăstirii, iar câteva tarabe cu virşli, cafea şi plăcinte, aşezate de localnicii din satele Haţegului, au apărut pe marginea drumului şi a pădurii, în locurile unde maşinile se mai puteau strecura printre ele. Parcarea improvizată în faţa lăcaşului religios a devenit neîncăpătoare pentru maşinile turiştilor, pentru tarabele comercianţilor şi pentru cerşetorii care au găsit aici un vad bun de profit, iar zarva şi haosul din jurul mănăstirii le-a nemulţumit pe călugăriţe. Din 2014, la cererea lor, zeci de comercianţi cu mese, tarabe şi tonete au fost exilaţi din vecinătatea aşezământului, la peste un kilometru de Prislop, unde a fost înfiinţat actualul târg.

„Măicuţele au sesizat că la unele tarabe oamenii au vândut mici şi chiar bere şi nu este potrivit să facă acest lucru în preajma mănăstirii. Ne-au mai reclamat şi că unii dintre cei care făceau comerţ cu mici, virşli, grătare, băuturi alcoolice au făcut-o de exemplu în Vinerea Mare şi în zilele de post. Accesul în zonă era îngreunat din cauza celor care au tarabele pe marginea drumului şi încurcă traficul rutier”, relata fostul primar al Haţegului, Marcel Goia.

„Autostrada” lui Arsenie Boca

În anii următori, dealul din faţa Mănăstirii Prislop a fost terasat şi transformat într-o parcare cu peste 200 de locuri, care s-a dovedit însă neîncăpătoare pentru miile de oameni atraşi de locul de pelerinaj din Ţara Haţegului. În zilele de sărbătoare, coloanele de maşini parcate se întindeau până în Silvaşul de Sus, aflat la trei kilometri de Mănăstirea Prislop, iar dealurile şi păşunile din împrejurimi erau ocupate de maşini. În perioada 2015 – 2017, drumul de şapte kilometri (DJ 687 K) care lega satele Haţegului de mănăstire a fost transformat într-o şosea modernă, în care Consiliul Judeţean Hunedoara a investit aproape două milioane de euro. Între Silvaşul de Sus şi mănăstire, traseul a fost lărgit de la o bandă de patru metri, pe care abia se puteau strecura maşinilie una pe lîngă cealaltă, la trei benzi de circulaţie, una fiind folosită şi ca parcare.

Între timp, pentru că biserica medievală de la Prislop nu putea face faţă aglomeraţiei de pelerini şi feţe bisericeşti, pe versantul din vecinătatea ei a fost construită o filigorie din sticlă şi lemn, pentru a fi folosită la ceremoniile religioase. Potecile de pământ din curte au fost lărgite şi pavate cu marmură şi piatră, la fel şi vechea potecă prin pădure spre cimitirul mănăstirii. Şi mormântul împodobit cu flori al duhovnicului a suferit transformări faţă de anii în care pelerinii se puteau reculege în linişte în faţa lui. Un foişor din lemn a fost ridicat pentru a proteja locul de veci înfrumuseţat cu plăci de marmură şi supravegheat de dimineaţa pînă seara de agenţii de pază ai lăcaşului. Dezvoltarea mănăstirii a impus şi o mulţime de reguli oaspeţilor ei. Au fost interzise aruncarea cu bani în pârâul şi lacul acesteia, depunerea banilor în crăpăturile bisericii, în jurul copacilor şi a peşterii Sfântului Ioan de la Prislop, fotografierea mormântului lui Arsenie Boca, fumatul, dar şi accesul pelerinilor în ţinute considerate necuviincioase de către călugăriţe.

Povestea Mănăstirii Prislop

Mănăstirea Prislop a fost înfiinţată în secolul al XIV-lea, iar de-a lungul timpului a fost locul a numeroase evenimente care au intrat în istorie. În urmă cu cinci secole, în vecinătatea bisericii medievale de piatră, călugărul Ioan şi-a amenajat o chilie, scobind o stâncă ascunsă de pădurea Silvaşului. A murit însă înainte de a termina de dăltuit fereastra chiliei, ucis de vânătorii care l-ar fi confundat cu un animal sălbatic. La Mănăstirea Prislop se află mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab.

La mijlocul secolului al XVI-lea, domniţa s-a refugiat în Ardeal, după ce tatăl ei a fost ucis. A vizitat mănăstirea din Ţara Haţegului, iar potrivit unor legende, după ce a băut din apa izvorului de la Prislop s-a vindecat de boala de care suferea. Atunci, domniţa a decis să restaureze din temelii biserica şi să-i dăruiască odoare scumpe şi „o icoană făcătoare de minuni”. Tot aici a fost înmormântat călugărul Arsenie Boca, una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei. Duhovnicul a slujit la mănăstirea Prislop din anul 1948 până la sfârşitul anilor ´50, când autorităţile comuniste l-au alungat din preoţie. Mănăstirea Prislop este un loc de pelerinaj pentru români din toate colţurile ţării, care vin la mormântul lui Arsenie Boca. Mănăstirea are două hramuri: în 8 mai, de Sfântul Ioan Evanghelistul, în 14 septembrie, la Înălţarea Sfintei Cruci. De asemenea, în 28 noiembrie, este comemorat Arsenie Boca, decedat în 1989.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Sărbătoare la Mănăstirea Prislop. Ziua sfântului Ioan, pustnicul care şi-a săpat chilia în stâncă

VIDEO Pelerinaj uriaş la mormântul lui Arsenie Boca. Cât de aglomerată a fost Mănăstirea Prislop

Mănăstirea Prislop în secolul al XIX-lea. Povestea emoţionantă din spatele unei imagini unice