Petra Tănase Şerbănescu, giurgiuveanca pentru care pictura a fost un pariu

Impactul cu lumea culorilor a fost foarte mare pentru micuţa Petra Tănase, dat fiind faptul că deşi era la o vârstă fragedă picta de plăcere, cu mintea copilului iubitor de culoare.

Când era la gimnaziu, în mai multe şcoli din Giurgiu a avut loc o preselecţie de elevi talentaţi la pictură. Din cele câteva sute de elevi, comisia formată la nivel local din profesori de desen, a ales 20 de copii, printre care şi pe tânăra Petra Tănase, pentru a-i pregăti în acest domeniu amplu- pictura.
Mai târziu în anii de liceu, tânăra pictoriţă a continuat să se perfecţioneze în arta plastică fiind îndrumată de binecunoscutul profesor giurgiuvean de desen, Tiberiu Marianov, de la Şcoala Populară de Artă din municipiu.

În loc de medicină a ales pictura

După terminarea liceului, Petra Şerbănescu Tănase şi-a încercat norocul la Facultatea de Medicină din Bucureşti, specializarea pediatrie, unde nu a fost admisă. ,, Eu nu eram hotărâtă să fac arte plastice. Aşa a fost să fie! Bine că nu am luat la Medicină, pentru că această meserie mă marca toată viaţa. Iubesc la nebunie copiii şi nu i-aş putea vedea suferind. A fost ca un pariu cu mine faptul că am ales să urmez o facultate de artă” ne spune cu emoţie în glas Petra Şerbănescu. Fără nici o pregătire în prealabil şi fără a studia în domeniu, giurgiuveanca noastră a susţinut examen de admitere la Facultatea de Arte Plastice,, Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a intrat a 11-a pe listă.
,, Am fost 24 de candidaţi pe un loc, dar am reuşit. Încă din primul semestru am beneficiat de bursă de studii: cartelă, cămin, plus bani pentru buzunar, din care îmi cumpăram în special cărţi. La facultate am lucrat cu profesori deosebiţi de care îmi amintesc şi acum cu mândrie. Profesorul Ion Sălişteanu a fost pentru mine un exemplu de demnitate, decenţă, serioyitate şi cultură la un loc. Ne-au marcat ei pe noi!, precizează cu mândrie artista.
În anii studenţiei, Petra a aflat multe lucruri interesante despre pictura murală, scenografie, tehnici artistice, modelaj, sculptură şi a participat la tabere de creaţie în perioada verii. ,,Profesorul Sălişteanu avea mare grijă de mine şi de colegi. Ne aducea pâine neagră rotundă, cu miezul ştergeam picturile, iar coaja o împărţeam frăţeşte şi o mâncam” ne mărturiseşte Petra. Artista plastică ne-a declarat că îi este foarte dor de extraordinarii colegi din facultate, fiecare dintre aceştia îndreptându-se după terminarea studiilor spre arhitectură, sculptură, pictură şi altele.

Primul eşec din viaţa artistei

,,Am păşit mai timid în această lume, pentru că tot timpul arătam ca un copil cuminte. Realitatea era alta, mă gândeam întotdeauna că am multe de învăţat de la ceilelţi, m-am adaptat grupurilor stând deoparte” ne mărturiseşte cu reţinere artista. Treapta de a se simţi stăpână pe ea a urcat-o în urma unor evenimente nu tocmai plăcute, din viaţă. După terminarea facultăţii a fost repartizată să lucreze în Moldova, la Târgu Ocna, dar şi-a dorit tot timpul să se întoarcă acasă. I-a fost recomandat un domn din Giurgiu (căreia a vrut să-i păstreze anonimatul), care să-i înlesnească documentaţia necesară pentru a se transfera din judeţul Bacău, în Giurgiu. ,, Am fost dezamăgită profund. În loc să mă întrebe despre profesie m-a întrebat unde lucrează părinţii. Am avut un gust amar, atunci când un giurgiuvean de-al meu îmi cerea aceste informaţii, iar cei din Moldova îmi oferiseră totul pe tavă. I-am răspuns sec: tata lucrează sub pământ!” ne spune printre lacrimi Petra Şerbănescu.
Artista şi-a pierdut tatăl fulgerător. Nu a ştiut nimic despre moartea acestuia până când nu a venit acasă şi a văzut doliul la poartă. A fost un şoc pe care giurgiuveanca nu l-a uitat nici acum, după mai mult de 30  de ani. ,,Prietenii şi colegii mi-au fost alături în acele momente cumplite pentru mine. Îmi iubeam mult ambii părinţi, dar tata era torul pentru mine! adaugă Petra.

Străinii m-au ajutat întotdeauna

,,Am luptat cu mine şi cu morile de vânt! Mă bucur că oamenii importanţi din viaţa mea nu m-au uitat, mă invită şi acum în tabere în ţară şi în străinătate” ne mai spune Petra Şerbănescu. Datorită faptului că nu a avut posibilităţi financiare artista a refuyat două oferte foarte tentante în străinătate, o bursă de şase luni în Mexic şi o invitaţie la o galerie de artă din Franţa. Dealungul carierei, Petra Tănase Şerbănecsu a realizat zeci de expoziţii de artă plastică, ultima dintre acestea desfăşurându-se acum trei ani la Sofia, în Bulgaria. ,, Ca să ajung la Sofia m-au ajutat străinii, nu giurgiuvenii mei. După ce vedeau că am succes toţi se ofereau să-mi acorde sprijinul. Am fost apreciată mai mult în străinătate decât în ţară şi asta mă doare!” concluzionează artista.

Întrebări şi răspunsuri

Ce regretaţi cel mai mult ?
Cel mai mult regret că nu am un copil. A fost cea mai mare dorinţă a mea, pe care nu mi-am putut-o îndeplini. Copiii reprezintă pentru mine tot ceea ce poate fi mai frumos pe lume.

De ce pictură?
Pictura mă reprezintă, face parte din mine.Când sunt în faţa şevaletului cu pensula în mână, mă detaşez de această lume şi trăiesc în lumea mea. Pictura e viaţa mea.


Ce-i place?
Îmi place să existe în jurul meu bucurie, optimism, să iau partea plină a paharului. Întotdeauna găsesc în cei de lângă mine ceva bun, chiar şi în duşmani.

Ce nu-i place?
Nu-mi plac mofturoşii, oamenii prefăcuţi, nu mi-a plăcut niciodată să mă laud, am stat în banca mea ca să nu deranjez. Nu-mi place să văd oameni suferind lângă mine, chiar dacă nu-i cunosc mă termină acest lucru, aş face orice ca să-i ajut.