De la televizoare pe lămpi la plasme „ultimul răcnet”. Cel mai experimentat dintre electroniştii giurgiuveni vorbeşte despre evoluţia pieţei audio-video-tv în oraşul de la malul Dunării
0Lazăr Chirigiu (64 de ani) lucrează de peste patru decenii în domeniul electronic fiind vocea cea mai autorizată a depanatorilor giurgiuveni. Fost profesor la cercul de electronică de la Palatul Copiilor şi Grupul Şcolar Naval, este angajat în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti „Sârguinţa” Giurgiu.
„Sunt înnebunit după meseria asta chiar dacă din cauza ei am probleme cu vederea. Ajung acasă la ora 23.00. Până şi duminica vin să văd ce mai este pe la atelier. Nu rezist să stau nici măcar două-trei zile departe de electronică” susţine meseriaşul.
Acesta povesteşte că în anii 80, pe piaţă existau numai 8 sau 9 tipuri de televizoare. „Era vremea televizoarelor din familia Miraj-Venus cu lămpi şi cu circuite integrate” susţine Lazăr Chirigiu.
Televizoarele color erau aduse cu vaporul
Datorită faptului că în acea perioadă activitatea din portul Giurgiu era una intensă. „Vaporenii” cum erau cunoscuţi cei care lucrau pe vapor şi călătoreau cu serviciul în diferite porturi europene, reuşeau să cumpere pe bune sau pe sub mână produse electronice străine.
Printre acestea se aflau şi televizoarele care, nefiind produse pentru zona Balcanilor, trebuiau aduse pentru adaptare. „Mărcile de pe vapor erau Philips, Grundig sau ITT şi erau setate pentru Occident. Ca să se vadă şi să se audă cum trebuie, trebuiau adaptate. Spre exemplu, trebuia mărită norma de sunet de la 5,5 Mhz la 6,5 Mhz” susţine electronistul care primea constant astfel de comenzi.
Revoluţia i-a trimis la cursuri de specializare
Căderea comunismului a făcut ca pe piaţa românească să apară tot felul de televizoare spre fericirea depanatorilor.
„După 1989 a început o invazie în materie de aparatură electronică. Erau de toate: noi şi la mâna a doua, cu o durată de viaţa îndelungată sau de câteva luni” povesteşte Lazăr Chirigiu care susţine că printre depanatori a început o goană nebună după specializări.
„În meseria asta trebuie să fii tot timpul în pas cu tehnologia altfel nu ai ce căuta aici. A trebuit să ne reînnoim aparatura de măsură şi control, să facem cursuri de specialitate. Unde auzeai că se face un curs te duceai” susţine giurgiuveanul care a devenit reprezentantul tehnic al firmelor Samsung şi Daewoo.
„Samsungul ajungea în ţară prin Ana Electronic, firma lui Copos. Dintre toate televizoarele din acea perioadă era cel mai rezistent la condiţiile vitrege de curent şi semnal din România”.
Cu toate că epoca televizoarelor pe lămpi şi circuite a apus iar în atelierul de reparaţii au început să ajungă inclusiv plasmele scumpe, depanatorul giurgiuvean susţine că mai are aproximativ 10 clienţi din judeţ care vin să îşi repare televizoarele alb-negru dintr-un motiv bine întemeiat.
„Televizoare pe lămpi nu am mai reparat, dar mai există solicitări pentru cele pe circuite, româneşti. Am clienţi care au probleme cu vederea şi cu auzul. Spun că se pot concentra numai la televizoarele alb-negru. Cele color le fac rău”.