Olimpicul la actorie care visează să îşi înfiinţeze o trupă individuală de teatru

Alexandru Horghidan a absolvit în acest an Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, fiind unul dintre cei mai talentaţi tineri actori din România. Profesorii i-au acordat anul trecut premiul întâi la Olimpiada Naţională de Teatru la secţia individual, la clasa a XI-a, băieţi, dar şi premiul pentru cel mai bun actor la secţia „trupe“. În 2017 a repetat performanţa, obţinând locul al doilea la Olimpiada Naţională de Teatru, secţia individual.

Alexandru Horghidan, absolvent al Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, este unul dintre tinerii actori din România care promite să îşi lase amprenta în lumea artistică. Profesorii i-au acordat în 2016 premiul întâi la Olimpiada Naţională de Teatru la secţia individual, la clasa a XI-a-băieţi, dar şi premiul pentru cel mai bun actor la secţia „trupe“.

Adolescentul în vârstă de 18 ani a punctat şi la un concurs de actorie organizat tot în 2016 la Cafeneaua „Hyperion“ din Bucureşti, unde a obţinut premiul special al juriului. Tânărul spune că a ales actoria absolut întâmplător.

„În clasa a VIII-a, la final, nu ştiam ce o să fac. Mereu am fost atras de partea asta, artistică. Vărul meu este regizor la Teatrul Muzical «Nae Leonard» din Galaţi, dar nu am vorbit cu el. Mama mi-a spus că la liceul de arte se face secţie de teatru şi am spus: «Ok! Mă duc să dau prob㻓, ne explică Alexandru cum a început aventura lui în lumea artistică.

Prietenii l-au încurajat mereu să dea la actorie pentru că şi-au dat seama de talentul lui, dar adolescentul nu i-a luat în serios. Nici nu ar fi putut să o facă, ţinând cont că la Evaluarea Naţională a luat nota 10 la matematică, o performanţă greu de realizat.

„Nu mă simţeam atât de pregătit pentru treaba asta, dar în cele din urmă am dat probele de admitere la liceu şi am luat 10 la actorie şi 9,50 la canto“, ne povesteşte Alexandru. Surprizele au continuat la liceu, unde colegii au rămas uimiţi să audă că un elev care a luat zece la matematică, se orientează în final către liceul de arte.

„Toată lumea se aştepta să continui cu matematica, să fac altceva. Îmi plăcea matematica, dar nu eram foarte atras de această materie. Era cred ceva nativ, pentru că reuşeam să prind foarte repede fără să învăţ prea mult. În clasa a VIII-a chiar m-am culcat pe o ureche. Nu cred că mi-am făcut mai mult de cinci teme pentru acasă. Eram atent în clasă şi învăţam de acolo“, ne destăinuie adolescentul.

Antrenament fizic şi vocal pentru performanţă

Alexandru a optat pentru actorie, dar, după cum singur recunoaşte, este o alegere cu două tăişuri. „În România nu prea se mai apreciază teatrul. Lumea nu prea mai vine la teatru. Cred că se pot face bani din asta. Din orice se pot face bani, atât timp cât o faci bine şi eşti apreciat pentru asta“, ne explică olimpicul propria viziune asupra actoriei.

Talentul are un rol important în actorie, dar trebuie să fie dublat de o muncă titanică pentru a face diferenţa într-un domeniu unde concurenţa este acerbă. Sub coordonarea Danielei Nistor, profesoară de arta actorului la Liceul „Dimitrie Cuclin“, Alexandru a realizat ani de zile exerciţii specifice de actorie, la finalul cărora dascălul şi elevul trag împreună concluziile despre ce a mers bine sau nu şi corectează, acolo unde este cazul.

Pentru a obţine performanţele amintite, olimpicul şi-a impus să respecte un sistem de antrenament fizic şi vocal deloc uşor, pentru că actoria implică şi exerciţiu fizic, pe lângă cel intelectual. În timpul actului artistic există un consum de energie, fizic şi nervos, pentru care organismul trebuie să fie pregătit.

La acestea se adaugă şi exerciţii de respiraţie, pentru a corecta deficienţele de respiraţie pe care elevii la actorie şi le-au format fără să vrea de-a lungul anilor. Alexandru şi-a făcut un obicei din a exersa ceea ce specialiştii numesc respiraţie costo-diafragmatică, un tip de respiraţie de rezistenţă folosit în vorbirea scenică. Diversitatea în actorie este un alt element esenţial pentru a face performanţă.

Jocuri actoriceşti şi tehnici de improvizaţie

La fiecare olimpiadă la care a participat, adolescentul din Galaţi a jucat o nouă piesă de teatru, iar prestaţia sa pe scenă s-a îmbunătăţit constant prin jocuri actoriceşti. Este un tip de antrenament prin intermediul căruia elevul îşi dezvoltă memoria, atenţia, coordonarea şi capacitatea de concentrare. Alexandru a lucrat mult şi cu tehnici de improvizaţie, care i-au stimulat creativitatea şi imaginaţia, un lucru esenţial în actorie. Şi asta nu e tot.

Un alt pas important în devenirea sa ca artist au fost exerciţiile actoriceşti pe texte, scenele jucate cu două persoane şi spectacolul de teatru în sine, completarea făcându-se prin dezvoltare personală. Olimpicul îşi foloseşte imaginaţia şi se completează în replicile pe care le spune cu ceilalţi colegi de-ai săi, fiind practic o întreagă lume pe care o descoperă pas cu pas prin intermediul pieselor pe care le joacă. Nu este deloc uşor şi, în plus, este un proces de durată, însă, la final, rămân doar tinerii care sunt cu adevărat pasionaţi de actorie, cum este şi Alexandru.

În acest an a absolvit liceul şi va da examen la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, idolul său fiind celebrul actor canadian Jim Carrey.

„În America oamenii sunt mai superficiali, nu au timp de unele chestii, cum ar fi teatrul. Când vine vorba de comedie, totuşi, îmi place foarte mult Jim Carrey. I-am văzut toate filmele de vreo două, trei ori. Este un actor care poate juca la fel de bine şi comedie, dar şi dramă. Îmi place şi Simon Pegg, pentru că e sincer şi amuzant. E un tip mai micuţ ca înălţime, dar are o prezenţă, reuşeşte să se impună în filme“, ne explică adolescentul de ce îi plac acest gen de actori, expresivitatea fiind unul dintre punctele forte.

După absolvirea facultăţii, intenţionează să îşi înfiinţeze o trupă individuală de teatru, dar care să  interpreteze şi piese de teatru pe stradă, după modelul occidental. Nu îşi face griji că nu va reuşi în proiectul său, deoarece crede că atât timp cât faci ceva cu pasiune şi eşti bun, succesul nu poate fi departe.