Ce sunt „Filipii de iarnă“. Când se celebrează sărbătoarea bizară închinată lupului şi moştenită din vremea dacilor
0În folclorul românesc există o mulţime de superstiţii ciudate legate de această perioadă specială a anului. Multe dintre ele s-au diluat, însă, în ultimele decenii, o dată cu rărirea animalelor sălbatice care au generat superstiţiile respective.
Dacă încă nu aţi auzit de Filipii de iarnă nu înseamnă neapărat că nu cunoaşteţi folclorul românesc ci că, pur şi simplu, nu v-aţi intersectat, din varii motive, cu ciudata sărbătoare. Cert este că, din ceea ce spun folcloriştii, până acum şapte-opt decenii, Filipii se ţineau cu sfinţenie în mai toate aşezările rurale din ţara noastră, tradiţia fiind semnalată şi în ţările vecine, ba chiar şi în îndepărtatele regiuni de pe teritoriul Rusiei.
În esenţă, sărbătoarea Filipilor de iarnă este dedicată, cumva surprinzător, unuia dintre cei mai mari duşmani ancestrali ai omului: lupul. Rămâne totuşi un mare mister de ce oamenii au ţinut neapărat să aibă o astfel de sărbătoare. Se pare că totul pleacă de o serie de superstiţii foarte vechi, însă nu s-au stabilit conexiuni ştiinţifice certe, deşi cultul lupilor există, într-o formă sau alta, la mai toate popoarele lumii.
Interesant este că există dovezi că sărbătoarea era ţinută de daci şi cu aproximativ două milenii şi jumătate în urmă, semn că tradiţia nu este un „import” cultural medieval (aşa cum sunt majoritatea superstiţiilor româneşti), ci are rădăcini profunde în această zonă a Europei. De altfel steagul dacic era chiar reprezentarea unui lup, semn că animalul era într-o oarecare măsură venerat.
Să nu uităm, de asemenea, rolul unei lupoaice în istoria Romei, cult care se suprapune destul de bine pe obiceiurile dacice legate de lupi. Însă lupul a avut un rol foarte important (cumva dual, fie ca simbol al răului, fie ca simbol al binelui) şi în mitologiile din Orientul îndepărtat, în ţările nordice, la grecii antici sau la nativii nord-americani.
Ce-i drept, în zilele noastre sărbătoarea Filipilor aproape că a dispărut în zonele de şes ale României şi se mai ţine destul de rar chiar şi în aşezările de crescători de animale din zona montană, cunoscute pentru perpetua lor „răfuială” cu animalele de pradă. Însă nu a pierit cu totul, deşi lupii sunt tot mai puţini.
După calendarul modern, Filipii ar trebui să se ţină timp de trei zile, având în centrul lor sărbătoarea creştină „Sfinţii Trei Ierarhi” (care cade în fiecare an pe 30 ianuarie), însă în anumite zone perioada este extinsă la cinci zile, incluzând şi Stratenia (Întâmpinarea Domnului), din 2 februarie.
Este important de ştiut că de sărbătoarea Filipilor de iarnă se leagă o serie de superstiţii menite să alunge pagubele pe care le-ar putea aduce lupii, dar şi alte animale de pradă. Ba chiar în perioada sărbătorii se pot face predicţii legate de vreme şi de alte lucruri.
Spre exemplu, se spune că cine nu respectă Filipii va avea recoltă slabă, iar păsările din curte îi vor fi atacate de răpitoare. Aşa se face că în perioada respectivă, „gospodinele trebuie să spele rufele doar cu apă clocotită, pentru că doar aşa vor opări gura lupului” (am citat aici din etnologul Gheorghe F Ciauşanu). În schimb, ele nu au voie să se spele pe cap şi nici să coase sau să ţeasă ceva, căci riscă să fie mâncate de sălbăticiuni.
Tradiţia mai spune şi că la fiecare casă cu animale trebuie să se lege o secure sau un topor lângă coşul de fum, astfel lupii nu se vor apropia de gospodărie. În general nu sunt restricţii legate de muncă, însă, se crede că meşterii care cioplesc în lemn trebuie să respecte această sărbătoare, a Filipilor, pentru a avea de lucru tot anul.
Cum spuneam, în zilele Filipilor de iarnă se fac şi prevestiri cu privire la vremea ce are să vină. Bătrânii spun că dacă în perioada din calendar dedicată sărbătorii este lună plină, atunci anul va fi unul rodnic şi bogat, iar dacă este ger şi nu plouă sau nu ninge, atunci luna februarie va fi una umedă şi ploioasă.
În schimb, dacă cerul este limpede şi senin, atunci vara va fi frumoasă, iar câmpurile vor fi rodnice. Evident, nu s-a stabilit că ar exista vreo legătură ştiinţifică între toate aceste presupuse cauze şi efecte meteorologice.
Până acum vreun secol exista şi tradiţia Filipilor de toamnă (legată de sărbătorile pastorale privind retragerea oilor la iernat), însă aceasta aproape că a dispărut, fiind considerată în prezent o „relicvă culturală” specifică satelor izolate de ciobani.