Sunt focşănenii mai mult moldoveni sau mai mult munteni? Ce spuneau călătorii străini acum sute de ani despre oraşul „rupt“ de un râu

Până pe 6 iulie 1862, Focşaniul era un orăşel de graniţă, împărţit în două, Focşani-Moldova şi Focşani-Muntenia, despărţite de râul Milcov.

Cele două târguri aparţineau politic şi administrativ la rândul lor de două Principate Române, Moldova şi Valahia, Focşani-Moldova fiind reşedinţă a judeţului Putna, în vreme ce Focşanii-Munteni era reşedinţă a judeţului Râmnicu Sărat.

Pe 5 ianuarie 1859, focşănenii l-au ales ca domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, iar partea munteană a oraşului i-a trimis domnitorului o scrisoare de felicitare: „Corpul Electoral Focşanii Munteni, simţind cu dumneavoastră sentimentele de bucurie pentru norocita alegere a Domnului, vă felicitează strigând: Glorie vouă fraţilor de peste Milcov. Trăiască România Unită!”.

CUZA I-A UNIT PE FOCŞĂNENI

Abia după mai bine de trei ani de la Unirea Principatelor Române, pe 6 iulie 1862, domnitorul Cuza a emis Decretul de unificare a oraşului Focşani, care stipula printre altele că „ambele părţi ale oraşului Focşani, de dincoace şi de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraş, care va fi reşedinţa judeţului Putna”.
Vestea  a fost primită extraordinar de focşănenii de o parte şi de alta a Milcovului, care s-au adunat la piatra de hotar şi au dărâmat-o şi au şters-o practic de pe harţa ţării.

Bogdan Petriceicu Hasdeu notează în scrierile sale că primul care a dezlipit Vrancea din corpul Munteniei a fost Ştefan cel Mare, care a anexat-o Moldovei, spunând că în secolul XV „moldovenii vedeau pe locuitorii din interiorul Ţărei Româneşţi prin perspectiva Vrancei, încât era tot ce poate fi mai natural de a le fi zis vrânceni, căci oricine pleca din Moldova ca să meargă în Muntenia se ducea vrând-nevrând: la Vrancea”.

Ideea aceasta a fost preluată mai târziu şi de istoricul Nicolae Iorga, care a spus că „Moldova stăpânea de fapt, dacă nu de drept, teritoriul până la Milcov şi Putna şi aşa zisa anexare din 1482 a ţinutului a fost numai confirmarea în drept, recunoscută şi de Muntenia, a acestei stări de fapt”.

Cercetătorii vrânceni au găsit în studiul lor referiri făcute de călători străini, care confirmă această realitate istorică a Focşaniului împărţit în două.

De exemplu, la 1632, italianul Paulo Bonici scria că   „de la Adjud o iei spre Focşani, care are un pod peste Milcov cu două părţi, căci o jumătate de oraş este a Moldovei şi cealaltă jumătate este a Ţării Româneşti”.
Şi Vito Pilutio, arhiepiscop de Marcianopolis, nota în 1687 că Focşaniul era „un oraş aşezat deasupra unui râu, jumătate supus Principelui Valahiei, iar cealaltă jumătate aceluia din Moldova şi sunt mulţi catolici de diferite naţiuni”.

FOCŞĂNENII MOLDOVENI, MAI BOGAŢI CA CEI MUNTENI

O descriere şi mai completă o face baronul Emanuel Solomon Mirohorsky, celebru cartograf austriac, care în preajma Unirii Principatelor Române arăta că Focşaniul din zona Munteniei era mai sărac şi mai murdar, pe când în Focşanii Moldoveni oamenii erau mai gospodari, erau multe case boiereşti şi cu mai mulţi evrei, majoritatea dintre ei comercianţi.

CE GRAI VORBESC MOLDOVENII

Potrivit lingviştilor români, diferenţele de dialect în zona această de enclavă moldoveano-muntenească sunt foarte mici, chiar dacă în Focşani putem spune că se vorbeşte o limbă română curată, departe de limba lată moldovenească.

„Zona enclavelor munteneşti din Sud-Vestul Moldovei se află la sud de limita ce desparte trăsături de tip muntenesc (înghit, ţin, lingoare, cimitir, jeg) de corespondentele lor moldoveneşti (înghit, ţâi, lungoare, ţintirim, rapăn). În acest fel, graiul din Soveja (un caz special după Iorgu Iordan, fiind vorba de colonişti aduşi din Muntenia care şi-au conservat limba lor originală), alături de cele din alte localităţi de infiltrare demografică de la sud de Milcov, nu trebuie luate în considerare în stabilirea tipologiei generale a graiurilor din Sudul Moldovei”, spune lingvistul Doina Hreapcă.

Aceasta subliniază existenţa unor trăsături comune graiurilor din sudul Moldovei, estul Munteniei şi sud-estul Transilvaniei.

Mai puteţi citi:

Sursa vechii rivalităţi dintre Bârlad şi Vaslui. De ce se cred bârlădenii mai cu moţ: „Satul unde nu opreşte acceleratul“ ori „mâncătorii de seminţe“

Locuitorii oraşelor Vaslui şi Bârlad, situate la o distanţă de aproximtiv 55 de kilometri, se contrazic şi se tachinează reciproc de aproape jumătate de secol. Replicile acide s-au meţinut în ciuda trecerii timpului şi chiar au fost alimentate de clasa politică. Resentimentele au la bază o nedreptate istorică comisă în 1968, când a avut loc sistematizarea ţării

Unde se termină Oltenia. Orşova, ruptă de comunişti din regiunea Banatului, în urmă cu 47 de ani

Deşi întotdeauna Orşova a ţinut de regiunea Banatului, în 1968 la ultima reoganizare administrativ-teritorială, când România a trecut din nou la împărţirea teritorială pe judeţe, această localitate a fost inclusă în judeţul Mehedinţi.