Locul superb din Vrancea unde Carol I a vrut să-şi construiască reşedinţa de vară. Ce l-a determinat să aleagă Peleşul

Cel mai longeviv conducător al României, Carol I, Principele de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914), a avut o admiraţie deosebită faţă de vrânceni. În timpul vieţii sale, Regele Carol I a vizitat de mai multe ori Ţara Vrancei.

Nu mai puţin de trei vizite au fost între anii 1866 şi 1869, Carol I fiind fascinat de locurile foarte frumoase pe de Valea Rîmnicului, cu peisaje superbe. De altfel, el a şi ales ca loc pentru construcţia unei reşedinţe de vară, la Poiana Mărului, în comuna Jitia.

Boierul scriitor Alexandru Zamfirescu a publicat în anul 1933 un articol despre vizita regală în Vrancea, având ca sursă de documentare însemnările unui fost primar din comuna Dumitreşti, care a trăit pe viu evenimentele.

„Prin 1867, Regele Carol I al României a venit la Poiana Mărului cu intenţia de a construi Castelul Peleş şi Pelişorul. Eram flăcăiandru... prin 1867, - pe vară, se svonise în plaiul nostru că Domnitorul va trece prin Poiana Mărului, venind din munţii Putnei... De-un an abia sosit în ţara - după Cuza - colinda munţii... A pornit lumea, ca la bâlciu... „Plaiul” nostru, de aici din Dumitrestii de azi... cu o zi, două ‘nainte... în strae strălucitoare şi de sărbătoare... Trecuseră înainte călăraşi, din oraş, prefect şi alţi înalţi slujbaşi... Umpluserăm Jitia... Nu era lucru mare... pe atunci nu era lume multă ca astăzi... Noroc că era prin Cuptor... am dormit pe pajişti, prin curţi şi prin livezi... sub stelele cerului si’n cântecul greerilor... Două zile şi două nopţi - am stat aşa... cu merinde aduse în dăsagi... Eram lacomi de dragul să vedem pe Domnitor...“, se arată în acele însemnări ale celui care avea să devină primar la Dumitreşti, Nae Verulescu.

Infrastructura proastă

Planul lui Carol I de a construi această reşedinţă la Poiana Mărului a fost dat peste cap de arhitecţii lui, care l-au convins că infrastructura proastă de la acea vreme face imposibilă o astfel de investiţie, care ar fi lăsat vistieria ţării fără bani.

Drumurile erau catastrofale şi în plus era nevoie de construcţia a nu mai puţin de 12 poduri peste râul Rm. Sărat.
Faptul că domnitorul a avut intenţii serioase la Poiana Mărului a fost confirmat într-un articol publicat în ziarul „Lumina” şi de către preotul Costică Panaite, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

"Locul acesta atât de frumos l-a fermecat şi pe regele Carol I care, pe când era încă doar principe domnitor al României, şi-a propus să-şi ridice aici un castel-reşedinţă de vară. Lipsa unei surse de apă potabilă în apropiere, ca şi alte inconveniente l-au făcut să renunţe şi, drept urmare, şi-a ridicat, la Sinaia, plănuita reşedinţă - Castelul Peleş. Totuşi, rămânându-i în inimă acest loc, pe atunci cu adevărat sihăstresc, principele Carol a plătit, din bani personali, pictura interioară a bisericii Schitului Cetăţuia, devenind, astfel, unul dintre ctitorii acestui lăcaş", arată preotul.

De altfel, la Poiana Mărului există şi o mănăstire celebră, ridicată în prima jumătate a secolului al 18-lea de stareţul Vasile cu cheltuiala domnitorului Constantin Voda Mavrocordat. Acest aşezământ monahal are o importanta deosebita pentru ortodoxia de pretutindeni. Ctitorul mănăstirii, Vasile, a fost canonizat în 1995 şi se află printre  sfinţii  calendarului ortodox ca Sfântul Vasile de la Poiana Mărului.

Poiana Mărului nu a fost singurul loc din Vrancea care l-a fascinat pe Carol I.

În 1869 a vizitat comuna de munte Năruja, fiind impresionat de primirea făcută de ţărani. Se gândea în continuare la construirea unei reşedinţe, într-un loc retras, la munte şi s-a informat la colaboratorii săi dacă se poate ca locaţia să fie Năruja.

Acelaşi impediment ca la Poiana Mărului, drumurile impracticabile, l-au determinat ulterior pe Carol I să-şi mute interesul către Sinaia, mai bine poziţionată.

În 1873 s-a început construcţia palatului "Peleş", care a devenit locuibil abia în 1883.