Craiova: Ana Moţăţeanu spune poveştile copiilor aflaţi în dificultate

Deşi are doar 23 de ani poate vorbi deja despre experienţă profesională, pentru că nu i-a plăcut niciodată să stea cu mâinile în sân şi nici să lase timpul să treacă oricum.

Un post scos la concurs de World Vision, Biroul zonal Craiova, i-a schimbat pur şi simplu viaţa. De la momentul interviului şi-a dat seama că lucrurile vor sta altfel. A fost nevoie doar de curajul de a aplica pentru post. Abia terminase facultatea, era la master şi nu se putea plânge de prea mult timp liber. Însă nu a stat prea mult pe gânduri când a văzut anunţul.

„Nu mi-a venit să cred când m-au acceptat. Nu aveam experienţă de muncă, iar faptul că mi-au dat o şansă mi s-a părut extraordinar. De fapt asta le lipseşte cel mai mult tinerilor, şansa de a dovedi că ştiu, că pot“, spune Ana Moţăţeanu, acum Asistent Comunicare şi Relaţii Publice la World Vision Craiova.

După anii de studenţie, cu proiecte şi bursă în străinătate, a părut o experienţă cu adevărat nouă. S-a dovedit a fi mai mult decât atât. De la prima deplasare în teren a înţeles că erau foarte multe lucruri pe care nu le ştia despre oameni, despre problemele lor. Cu emoţie şi cu ochii în lacrimi şi-a luat de fiecare dată „La revedere!“ de la copiii şi tinerii pe care organizaţia i-a susţinut prin proiecte cu imacpt social, cultural - educative.  „Nu ştiam că există sate atât de izolate, oameni cu atâtea necazuri, pentru care orice sprijin este mai mult decât binevenit“, povesteşte tânăra.

Toată încărcătura emoţională a aşternut-o pe hârtie şi a transformat-o în poveşti pe care le-a postat apoi pe internet, pentru a fi ştiute de cât mai mulţi dintre noi.

Bursieră în Spania

Ana este convinsă că fiecare proiect în care s-a implicat i-a servit drept lecţie şi a dus la acumulări de date ce i-au netezit drumul spre noua ocupaţie. O experienţă grozavă a fost studenţia la Universitatea din Barcelona, unde a cucerit-o totul în egală măsură, frumuseţea locurilor, a oamenilor, diversitatea peste care a dat la şcoală, sistemul diferit. Dacă nu ar fi dus mult dorul casei, al familiei şi prietenilor ar fi ales să rămână şi după bursă acolo.

„Este altceva, dar şi aici se pot face lucruri bune. Când îmi voi da seama că nu, atunci poate mă voi gândi din nou la varianta plecării, dar mie îmi este foarte greu departe cei dragi“, spune Ana, obişnuită cu participările la simpozioane internaţionale. În urmă cu o lună se număra printre organizatorii expoziţiei de artă românească „Conştiinţă şi atemporalitate“, din cadrul Simpozionului Internaţional „Suntem ceea ce vrem să fim“, dar şi a celei de artă fotografică „Europa în imagini“. Anul trecut s-a implicat în Campania „România prinde rădăcini“.