Chirurgul care a ajuns sfânt. Fiecare operaţie începea cu o rugăciune către Fecioara Maria
0Îşi începea operaţiile cu o rugăciune. Tot cu o rugăciune le şi termina, iar dezinfectarea cu iod a pacienţilor o făcea în semnul sfintei cruci. În anul 1966 a fost canonizat, trecând în rândul sfinţilor.
Valentin Voino-Iaseneţki, cunoscut de întreaga lume creştină cu numele de Sfântul Luca al Crimeei, s-a născut în anul 1877, într-o familie nobilă. Tânărul Valentin a studiat mai întâi la Academia de Arte Frumose din Kiev, dar, dându-şi seama că pictura nu este adevărata sa vocaţie, a renunţat şi a început să studieze Medicina, tot în Kiev.
În timpul războiului dintre ruşi şi japonezi (1904), Valentin va opera în diferite spitale din ţară ca medic voluntar din partea Crucii Roşii. În acelaşi timp se căsătoreşte cu Ana, având împreună 4 copii.
În anul 1917, familia medicului chirurg Voino-Iasenetki se mută în oraşul Taşkent unde este numit medic-şef al spitalului din localitate. Soţia sa, Ana, moare din cauza unei boli incurabile. Medicul ajunge profesor universitar la Facultatea de Medicină din Taşkent, specializat în anatomie şi chirurgie.
În anul 1921, episcopul locului îi propune medicului să-l hirotonească preot. Acesta acceptă şi aşa devine Luca (episcopul oferindu-i şi un nume de călugăr). În numai doi ani, preotul Luca ajunge episcop, iar acest lucru este privit cu ochi răi de autorităţile politice ale vremii. Este arestat şi încarcerat în mai multe închisori din ţară.
Continuă să opereze şi în închisori, iar mărturiile cuprinse în viaţa sfântului, spun că episcopul-medic începea şi termina o operaţie cu o rugăciune adresată Fecioarei Maria. De asemenea, când dezinfecta cu iod corpul unui pacient, Luca făcea şi semnul crucii.
Din cauza bătăilor primite în închisoare, Luca îşi pierde vederea la ochiul drept. După eliberare, în anul 1946 primeşte premiul Lenin pentru cartea „Eseu despre chirurgia infecţiilor septice” şi pentru merite deosebite în studiul medicinei. Medicul Luca era cunoscut pentru faptul că cele mai multe intervenţii chirurgicale le făcea gratuit. Aşa a fost numit de unii contemporani „doctor fără de arginţi”.
În acelaşi an este ales arhiepiscop al regiunii Simferopol şi Crimeea, devenind unul dintre predicatorii de referinţă ai Bisericii Ortodoxe.
În data de 11 iunie 1961, arhiepiscopul Luca moare, după ce ultimii ani din viaţă i-a petrecut în întuneric fizic, pierzându-şi total vederea. În 1966 este canonizat, trecând în rândul sfinţilor, iar moaştele sale se află în catedrala din Simferopol (Ucraina). Ziua lui de pomenire este 11 iunie.
Pe aceeaşi temă:
O icoană şi moaştele Sfântului Luca al Crimeei sunt aduse la Chişinău spre închinare