Cercetătorii UBB au analizat impactul calităţii relaţiei de cuplu asupra comunicării dintre părinţi şi copii pe teme de sexualitate. Rezultatele studiului

O echipă de cercetători din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul de Psihopedagogie Specială şi Şcoala Doctorală „Educaţie, Reflecţie, Dezvoltare” a publicat un studiu recent în Journal of Clinical Medicine.

Cercetătorii au examinat aspecte ale sănătăţii şi educaţiei sexuale în România. Obiectivul studiului a fost de a explora modalităţile în care anumiţi factori asociaţi auto-percepţiei calităţii relaţiei de cuplu a adulţilor părinţi din România, cu precădere anxietatea de comunicare sexuală cu partenerul de cuplu şi perfecţionismul sexual al acestora, relaţionează cu percepţia de către aceştia a factorilor ce descriu anumite dimensiuni de parenting. 

Aceşti factori asociaţi dimensiunilor de parenting sunt: nivelul de auto-eficacitate percepută a părinţilor şi nivelul de aşteptări parentale referitoare la rezultatele comportamentelor de comunicare cu copiii pe teme de sexualitate, nivelul de comportamente de comunicare şi de educaţie sexuală în care părinţii se implică şi credinţele lor despre educaţia sexuală a copiilor şi tinerilor.

Studiul şi-a propus să stabilească dacă există posibilitatea ca, pe lângă unele dimensiuni asociate relaţiei părinte-copil, calitatea relaţiei de cuplu (parental) să constituie un factor care influenţează sau interacţionează cu relaţia de comunicare părinte-copil pe teme de sexualitate şi educaţie sexuală.

Rezultatele studiului au indicat faptul că nivelul de anxietate de comunicare pe teme sexuale cu partenerul de cuplu pe care l-au raportat părinţii participanţi a fost un bun predictor atât pentru nivelul lor de încredere în capacitatea de a discuta cu copiii pe teme legate de sexualitate, cât şi pentru nivelul lor de aşteptări cu privire la rezultatele acestei comunicări, dar şi pentru nivelul de comportamente de comunicare şi educaţie sexuală propriu-zise în care participanţii se implicaseră într-o perioadă dată. 

Perfecţionismul sexual al părinţilor participanţi la studiu nu s-a dovedit un predictor global la fel de bun pentru aceşti factori, dar anumite dimensiuni ale sale s-au dovedit semnificative în acest sens. 

Modelul de predicţie multiplă a nivelului comportamentelor de comunicare dintre părinţi şi copii pe teme sexuale evidenţiat în această cercetare iniţiază o direcţie nouă de investigare a relaţiilor complexe dintre caracteristici individuale şi relaţionale care au relevanţă pentru comunicarea şi educaţia sexuală oferită de către părinţi. 

Rezultatele studiului pot avea implicaţii atât la nivel teoretic, cât şi la nivel practic. La nivel teoretic, acestea constituie o parte a unui tablou mai larg de date empirice necesare pentru dezvoltarea şi validarea unui model explicativ pentru relaţiile complexe dintre aceşti factori. La nivel practic, acestea pot informa intervenţiile de consiliere şi programele parentale şi educaţionale care au scopul de a preveni comportamentele sexuale de risc ale tinerilor precum şi de a facilita dobândirea de competenţe care să ajute tinerii să atingă un nivel dezirabil de sănătate sexuală şi de stare generală de bine.