Cel mai atipic sfânt din calendar. Cum a ajuns Toma necredinciosul ocrotitorul oamenilor care întârzie în permanenţă
0Considerat în Evul Mediu patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor, Toma, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, este sărbătorit de credincioşi pe 6 octombrie. Despre el se spune că este un întârziat, dar şi un ocrotitor al celor care nu ajung la timp la destinaţie, nu din comoditate, ci din dumnezeiască rânduială.
Prima duminică de după Paşte este, de altfel, singura duminică din anul bisericesc închinată unui Apostol al Mântuitorului. Duminica Tomii sau Paştele Mic, aşezată imediat după Săptămâna Luminată, prelungeşte taina Învierii.
Nici Petru, corifeul Apostolilor, nici Sfântul Ioan, ucenicul iubirii, şi nici chiar Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, nu au vreo Duminică dedicată lor.
Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul, cunoscut ca "Toma necredinciosul”, văzându-L pe Mântuitorul, cu toate ca iniţial se îndoise la primirea veştii că Hristos a înviat, se ruşinează de necredinţa sa şi mărturiseşte plenitudinea dumnezeirii: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
A lipsit de la Înviere
Dintre toţi Apostolii, scriu cărţile bisericeşti, Toma este mereu un întârziat. El nu este prezent la prima arătare a Domnului ucenicilor şi nici la Adormirea Maicii Domnului. Se spune că a fost rânduiala lui Dumnezeu ca Toma să întârzie, ca prin pipăirea urmelor cuielor din trupul lui Hristos şi a coastei Lui, să se dea o dovadă şi mai hotărâtă despre Învierea Sa. Tot prin pronie divină, Apostolul Toma nu a fost prezent nici la înmormântarea Maicii Domnului. “Sosind trei zile mai târziu, a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol”, notează creştinortodox.ro.
Îndoiala din sufletul Apostolului
Cazul apostolului Toma, spun preoţii, aminteşte de cunoaşterea divinităţii în primul rând prin intermediul simţurilor şi nu în special prin credinţă. Deoarece nu a fost prezent în seara Învierii Mântuitorului, când apostolii au avut bucuria să-l vadă pe Hristos viu, Toma se îndoieşte de veridicitatea celor mărturisite de apostoli. Ba mai mult, Toma a arătat că nu poate să creadă decât dacă va vedea semnul cuielor şi va pune degetul pe urmele lăsate de acestea pe mâinile şi picioarele Mântuitorului, iar cu mâna să atingă coasta Mântuitorului.
După opt zile, Hristos s-a îndurat de necredinţa lui Toma şi pentru a nu-l lăsa să trăiască în îndoială, care aici are înţeles de cugetare, existenţă, se arătă din nou apostolilor. Mântuitorul îl îndeamnă pe Toma să-l atingă pe răni. Convins, Toma a exclamat: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!". Astfel, inima apostolului Toma a primit adevărul Învierii Mântuitorului. Şi Iisus a adăugat: „Ai crezut, Toma, pentru că M-ai văzut; fericiţi sunt cei ce nu M-au văzut şi au crezut”!
Omorât cu lancea de 5 soldaţi
Despre Sfântul Toma, originar din Galileia, cărţile bisericeşti spun că a vestit Evanghelia lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir. Creştinii sirieni din Malabar susţin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma şi că a fost martirzat la Calamina (Mylapore), lângă Madras.
În India a întemeiat biserici, a sfinţit preoţi şi episcopi şi a convertit două surori, Tertiana şi Migdonia, soţii de mari principi indieni. Prinţul Smideu, soţul Tertianei, l-a osândit la moarte. A fost omorât cu lancea de cinci soldaţi. Moaştele Sfântului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, în anul 165.
Vă recomandăm şi: