Greşeli pe care fermierii începători le fac fără să îşi dea seama: un cercetător arată cum se pregăteşte corect pământul

Cultivarea pământului este un domeniu care depinde în mare măsură de condiţiile meteo. Sunt însă şi factori subiectivi care pot influenţa culturile. Putem obţine o recoltă bună la cereale, în legumicultură sau la vie, dacă respectăm toate rigorile din perioada de vegetaţie, încă de la însămânţare. Trebuie să facem corect de exemplu rotaţia culturilor, tratamentele fitosanitare şi chiar depozitarea recoltelor.

Efectele intervenţiilor necorespunzătoare ale agricultorilor sunt vizibile în calitatea şi cantitatea roadelor. Cercetătorul buzoian Costel Vânătoru, de la Staţiunea Experimentală Legumicolă Buzău, le recomandă mai ales novicilor în cultivarea pământului să se documenteze temeinic înaintea înfiinţării unor culturi. Mulţi au scăparea de a repeta de la an la an acelaşi soi de plante, neştiind că solul conservă mult timp boli şi dăunători din cultura precedentă.

Rotaţia culturilor este necesară pentru limitarea dăunatorilor şi pentru fertilizarea solului din gradină. Se pot alterna pur şi simplu două culturi diferite sau, pentru a stabili un plan pe o perioada de mulţi ani, oferind o succesiune de mai multe culturi de legume. Respectând regulile rotaţiei culturilor veţi putea mări producţia şi veţi reduce cheltuielile întrucât nu mai folosiţi îngrăşăminte, erbicide, insectofungicide.

”Dacă avem ardei iar anul viitor punem tomate, nu facem decât să păstrăm şi bolile, şi dăunătorii. Trebuie să avem ştiinţa necesară pentru a veni cu plantă din altă familie, care nu sunt vulnerabile. Resturile vegetale trebuie scoase din cultură, sunt multe, pentru că pe aceste resturi se conservă dăunătorii”, spune Costel Vânătoru.

O altă greşeală majoră a lucrătorilor în agricultură este lipsa igienei, în special a uneltelor. ”Sunt multe mijloace de infectare, precum dăunătorii care virusează culturi întregi, însă omul poate infecta cu unelte care nu sunt dezinfectate înainte de tăierea viei sau a pomilor fructiferi, de exemplu, cu foarfeca. Şi o cazma sau o sapă care nu a fost introdusă la timp într-o soluţie dezinfectantă poate contamina solul cu ouă ale unor dăunători. Crezi că prin tratamente fitosanitare distrugi dăunătorul, dispare momentan apoi eclozează o altă generaţie”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Folosirea incorectă a îngrăşămintelor sau a substanţelor de combatere a dăunătorilor este încă o abatere a multora dintre agricultori, spune cercetătorul buzoian. În cazul aplicării erbicidelor pe sol, acesta trebuie bine mărunţit şi nivelat pentru a asigura o repartizare uniformă. Prin aplicarea erbicidului pe sol se creează o peliculă toxică la suprafaţă şi la adâncimea 2-6 centimetri, care este adâncimea de germinarea a majorităţii buruienilor. Stratul persistă de regulă de la 2-3 săptămâni până la 5-6 luni.

În pomicultură, mulţi nu au habar să combată corect dăunători perioculoşi, precum omida păroasă, care pot omorî un pom întreg în câţiva ani. Oamenii de la ţară taie crengile invadate de omizi sau folosesc feştile cu foc, pentru a le arde, însă aceste metode nu sunt la fel de eficiente precum substanţele chimice de combatere, administrate corespunzător.

”Frunza reprezintă în mod popular bucătăria plantei şi atunci aparatul foliar devorat de acest dăunător producţia este afectată masiv, atât cantitativ, cât şi calitativ. Apoi, ca să avem producţie bună, trebuie tratamente care costă foarte mult. Costă substanţa, costă aplicarea ei, cu motorină, tractor, atomizor, dacă este o exploataţie mai mare. Tratamentele trebuie repetate şi administrate corect. Pentru stadiul de ou trebuie un anumit tratament, pentru omidă trebuie alte substanţe. La fluture trebuie anumiţi timpi de combatere”, susţine Costel Vânătoru.

O parte dintre fermieri nu respectă calendarul lucrărilor agricole. Nu ştiu când se fac tratamentele, când se fac toaletările, altoirea pomilor, tipurile de altoire pentru fiecare specie. Trebuie multă experienţă pentru lucrările în pomicultură, cum ar fi tăierile de rodire sau de formă. CITEŞTE: Ce este „copcirea“, operaţiunea vitală primăvara pentru pomii fructiferi

Se fac greşeli şi la depozitarea unor legume, în special a celor păstrate ca material săditor pentru anul viitor. De exemplu, cartofii pot fi ţinuţi mult timp după recoltare, dacă sunt sortaţi cei frumoşi şi sănătoşi. Înainte de depozitare, se ţin la aer două-trei zile, ca să se evapore umezeala, apoi se pun la păstrat în locuri răcoroase, uscate şi ferite de lumină şi îngheţ, în lădiţe astfel aşezate încât să fie posibilă circulaţia aerului. Este de evitat lipirea lădiţelor de pereţi, distanţa recomandată fiind de minimum 10-15 centimetri distanţă. 

Trebuie mare atenţie pentru că puţini ştiu că banalii cartofi pot deveni toxici, dacă sunt păstraţi necorespunzător.În această situaţie, ei produc o substanţă numită solanină, care este toxică. Pentru a evita efectele negative ale acesteia, trebuie înlăturate toate porţiunile înverzite şi încolţite. ”Cartoful care a stat mult la soare a absorbit foarte multă solanină şi este toxic, periculos pentru sănătate. De aceea, cartofii, peste iarnă, se păstrează în beciuri, pentru a se înălbi, pentru a se elimina din cartof eventualele urme ale acestei substanţe”, spune Costel Vânătoru.

Costel Vânătoru este doctor în horticultură, coordonator al Laboratorului de Genetică şi Ameliorare din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău.