Buruiana-minune: „iarba grasă”, folosită de străini în salate şi medicamente, fiind bogată în Omega-3

Avem în jurul nostru o sumedenie de plante pe care le numim impropriu buruieni, deoarece au mai multe calităţi specifice plantelor medicinale decât caracteristici florei dăunătoare. În această categorie intră şi „iarba grasă”, o plantă care stârneşte repulsie printre agricultorii din ţara noastră, fără să ştie ce proprietăţi terapeutice îi sunt atribuite.

Iarba grasă creşte în culturile agricole şi poate atinge înălţimea de 40 de centimetri. 

În România mai este numită şi graşiţă, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului. 

”Pentru faptul că e prezentă în cantitate mare în cultură, s-a creat o oarecare repulsie faţă de ea, deoarece pentru combaterea ei trebuie executate lucrări de ierbicidare. Dacă am face un test, am lua planta şi am merge cu ea în piaţă, toţi ar spune că este o buruiană, nicidecum o plantă care poate fi consumată”, spune cercetătorul buzoian în horticultură, Costel Vânătoru.

Puţini ştiu însă că iarba grasă, pe care mulţi o consideră buruiană, este comestibilă atât în stare proaspătă, cât şi preparată. Are, de asemenea, proprietăţi terapeutice fiind menţionată de Dioscoride în lista plantelor medicinale folosite de daci, sub numele de lax.

”Are un gust uşor acrişor, pentru că în ea se găseşte o cantitate importantă de vitamina C, un suc gelatinos care este recunoscut ca medicament recomandat pentru ficat. Are foarte multe beneficii medicinale încă neexplorate până în prezent. Denumirea sa ştiinţifică este Portulaca Oleracea iar din ea avem şi varietăţi de flori, Floarea de Piatră, aşa cum o numim noi popular, care este o soră a acestei plante, numită Portulaca Grandiflora. Am putea spune că şi aceste flori de piatră pot fi folosite în alimentaţie, fiind din aceeaşi familie, au aceeaşi compoziţie chimică”, spune Costel Vânătoru.

Sursa: ierburiuitate.wordpress.org

Iarba grasă, numită şi porcina, este o sursă foarte populară de nutriţie în ţările din lumea a treia, deoarece se poate dezvolta pe soluri sărace. Şi-a făcut loc în bucătăriile de pe tot globul, pentru gustul şi conţinutul său de substanţe benefice sănătăţii. 

”La noi nu s-a aplecat nimeni cu multă seriozitate asupra ei. De altfel, dacă aş spune cuiva că această plantă este comestibilă şi se mănâncă în salate, ar avea aşa o oarecare reticenţă pentru că este şi uşor urâtă din cauza prezenţei ei în cultură”, spune Vânătoru (foto jos).

Iarba grasă este utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament pentru unele boli

Se consumă frunzele cărnoase şi acrişoare sub formă de salată. Ca medicament se foloseşte sub formă de ceai sau infuzie, în tratamentul unor boli ale sistemului digestiv.

”Este un aliment veritabil, natural, o plantă care nu necesită tratamente chimice sau îngrăşăminte şi care poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic. Trăieşte foarte bine în flora spontană. O întâlnim în special în culturi. La noi este considerată ca şi buruiană însă preţuită în străinătate, recunoscută în ţări ca Statele Unite, chiar în ţările europene de top, Franţa, Germania, Grecia, Cipru. E cunoscută aproape ca o plantă alimentară, folosită ca salată şi în alte produse culinare”, spune Costel Vânătoru, specialist al Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău. 

În urma unor studii aprofundate, cercetătorii americani au descoperit că frunzele de Iarbă Grasă, ce pot fi consumate ca legumă gătită, conţin mai multi acizi graşi Omega-3 decât orice altă plantă comestibilă, făcându-le potrivite pentru îmbunătăţirea funcţionării creierului şi sistemului cardiovascular. S-a mai descoperit că Iarba Grasă conţine de la 10 la de 20 de ori mai mult din antioxidantul inhibitor de cancer, melatonina, decât oricare alt fruct sau legumă testată.

”Pe lângă aportul acesta alimentar, ea este apreciată foarte mult şi din punct de vedere medicinal, pentru compoziţia chimică de excepţie. Este printre puţinele plante care conţin acizii graşi Omega-3, un element valoros pentru sănătate, în special pentru ficat, recomandat pentru diverse afecţiuni, chiar şi pentru tratarea împotriva infecţiilor”, susţine cercetătorul buzoian.

Sursa:ierburiuitate.wordpress.org

Costel Vânătoru spune că, în viitor, iarba grasă va fi preţuită şi de români, deoarece are multe calităţi: creşte foarte repede, poate fi cultivată în trei sau patru culturi pe an, în câmp sau în spaţii închise şi nu este pretenţioasă. La temperaturi scăzute ea este foarte rezistentă. 

”Este printre primele plante care apar primăvara în cultură şi ar avea un potenţial mare în producţie, fiind vorba de o frunză masivă, de o frunză grea. În timp cred că ne vom apleca serios asupra ei. Eu am în cultură o varietate ameliorată, mult mai suculentă şi mai productivă, cu o frunză mult mai cărnoasă, şi sper ca uşor la noi şi această buruiană să devină o plantă alimentară şi, de ce nu, uşor uşor să obişnuim şi românii să o folosească, să o consume şi să beneficiem de proprietăţile ei, care sunt numeroase”, spune Vânătoru.

Iarba grasă creste invaziv acoperind solul ca un covor. Este o plantă cu rădăcină pivotantă, cu tulpină cilindrică şi dură, cărnoasă, târâtoare. Preferă solurile uşoare, nisipoase, bogate în substanţe nutritive, situate în zone calde de pe glob, cât şi în cele temperate sau reci.