FOTO Românii din lumea a treia. Viaţa tristă a oamenilor uitaţi de Dumnezeu într-un sat din Bistriţa-Năsăud

La mai bine de 50 de kilometri de Bistriţa, în satul Pintic, comuna Teaca unde proporţia de romi trece de 50% am găsit o stradă care parcă este ruptă de mileniul acesta. Peste 100 de persoane trăiesc doar din alocaţiile copiilor, în condiţii greu de imaginat.

În comuna Teaca, peste 50% dintre locuitori sunt de etnie romă. Proporţia e şi mai mare în satul Pintic, unde strada principală de la intrare este parcă în antiteză cu o străduţă lăturalnică, care adăposteşte peste 100 de suflete. Dacă pe strada principală casele bătrâneşti sunt completate de construcţii impozante, pe o străduţă dosită zac cămăruţe din chirpici ce stau să cadă pe locuitorii lor.

Nu mai puţin de 100 de persoane locuiesc pe strada care nu numără mai mult de 15-17 case. O proporţie covârşitoare sunt de etnie romă, recunoscând cu mândrie acest lucru.

Încă de la intrare te întâmpină zeci de copii, care şi-au transformat străduţa de pământ într-un loc de joacă. Cu o curiozitate ieşită din comun te studiază din cap până în picioare, salută politicos şi spun câteva cuvinte în ţigăneşte, pe care la fel de politicos le traduc la cerere.

Este probabil una dintre cele mai prăpădite străzi din tot judeţul Bistriţa-Năsăud, dar şi unul dintre puţinele locuri unde limba romani se aude în voie fără restricţii, de la cel mai mic până la cel mai mare.

Aproape toţi locuitorii străzii, parcă uitate de Dumnezeu trăiesc din alocaţiile copiilor, puţini dintre ei, care au avut norocul să îndeplinească condiţiile legale şi să nu aibă amenzi neplătite se bucură şi de ajutoare sociale. Venitul mediu de familie nu depăşeşte în cele mai multe cazuri 300-400 de lei.

La acestea se adaugă şi munca cu ziua prin sat, dar şi culesul diferitelor fructe şi valorificarea lor când este sezonul.

Din căsuţele de chirpici lipsesc cele mai elementare lucruri: saltelele sunt sprijinite de bolţari sau de casete de bere, în loc de scaune sunt utilizaţi butuci, iar podeaua este inexistentă din cele mai multe locuinţe.

În căsuţele de chirpici de doar câţiva metri pătraţi se înghesuie şi 15 persoane, de regulă familii extinse, tinerii rămânând în casa părintească pentru că nu au unde să meargă. 

Cei mai norocoşi au câte o maşină în curte, casă din cărămizi şi niţel mai mult spaţiu. Este cazul celor plecaţi în diferite ţări străine la cerşit, furat sau prostituţie. O recunosc vecinii fără a se feri, asta pentru că, spun ei, mulţi au ales calea cea mai uşoară, deşi este şi cea mai periculoasă.

Ne primesc în căsuţa lor de chirpici veche de zeci de ani Coşergar Alexandru şi Simona, care au trei copii minori, unul dintre ei fiind sugar. Cei 5 trăiesc cu 284 de lei pe lună, însumând alocaţia celor trei micuţi. Ajutor social nu primesc pentru că Alexandru, capul familiei, a primit o amendă în valoare de 1000 de lei pentru nişte crengi luate de la marginea pădurii, amendă pe care nu a putut s-o plătească.

Familia Coşergar

Niciunul dintre cei doi tineri nu are mai mult de 6 clase. Susţin că încearcă să-şi trimită copiii la şcoală pentru a avea mai multe şanse în viaţă ca ei. Au fost ajutaţi de un pastor şi soţia sa care ţine predici în sat de aproape trei ani să-şi pună la punct CV-uri pentru a se putea angaja.

 Cei mai mulţi dintre angajatorii bistriţeni nici nu vor să audă de persoane care nu au nici măcar şcoala generală terminată şi care nici nu stau aproape de unul dintre cele patru oraşe ale judeţului. Faptul că este vorba despre cetăţeni de etnie romă le reduce şansele şi mai mult

Când aud că suntem ţigani deja îşi pun mâna la buzunar să vadă dacă le lipseşte ceva, fără a sta măcar de vorbă cu noi înainte, să îşi dea seama ce fel de oameni suntem.

Cu modestie recunosc că traiul din alocaţie este greu spre imposibil, acest lucru fiind confirmat şi de o scenă la care asistăm: o femeie trecută de 70 de ani care a primit în cele două cămăruţe ale sale o familie căreia i-a ars casa încearcă să „păcălească” o fetiţă de doi ani că o bucată de mămăligă rece, acoperită cu zahăr este prăjitură.

Alexandru spune răspicat că nu vrea bani, dar recunoaşte că un loc de muncă ar putea să crească traiul familiei sale considerabil. Îl roagă insistent pe pastorul care îi vizitează de două ori pe săptămână să îi aducă de undeva o masă, un scaun, o maşină de spălat veche sau un frigider la mâna a doua. La fel fac şi ceilalţi locuitori ai străzii, care se bucură la orice obiect primit chiar dacă este vechi şi folosit.

Vă mai recomandăm:

FOTO Drama unei familii cu patru copii, nevoită să trăiască din mila vecinilor după ce i-a ars casa

FOTO Povestea impresionantă a bistriţenilor care trăiesc din ce aruncă alţi oameni