Legenda neplăcută a lui Crăciun: un om rău, care a refuzat să-i primească în casa lui pe Fecioara Maria şi pe Iosif
0Fără doar şi poate, sărbătorile nu sunt complete fără Moş Crăciun, acesta fiind, probabil, personajul cel mai îndrăgit de copii. Legendele care circulă pe această temă sunt neumărate, iar unele dine ele sunt chiar foate simpatice.
Despre legenda lui Moş Crăciun, muzeograful Janeta Ciocan spune că, la fel ca şi alte legende, a circulat nu doar în spaţiul românesc. Chiar dacă acum e controversată, povestea a făcut deliciul copiilor odinioară şi s-a păstrat neschimbată de-a lungul anilor, tocmai pentru că dincolo de aparenţe mesajul este unul al miracolului înfăptuit.
”E controversată, dar ştiu şi eu această legendă din copilărie. E o poveste care circulă şi a circulat, nu numai în spaţiul românesc”, explică ea. Legenda vobeşte despre un om rău, pe care-l chema Crăciun şi care a refuzat să-i primească în casa lui pe Maria cu Iosif, atunci când i-a sosit sorocul. Fără ştirea lui, însă, soţia o primeşte pe Maria şi-i oferă adăpot în grajd. Furios că nu a fost ascultat, Crăciun îi taie mâinile soţie sale. Legenda spune că Maria i-a înfăşurat mâinile în scutecele pruncului Isus şi, astfel, mâinile s-au lipit la loc.
”Nu trebuie să uităm în ce perioadă suntem, în acea vreme era de neconceput ca femeia să iasă din cuvântul soţului, în plus, acest gen de tratament precum tăiatul mâinilor se practica, însă la hoţi. Problema este că aşa se atestă puterea Dumnezeiască cu care sunt înzestraţi, atât Maria cât şi Isus. Crăciun în acel moment îşi dă seama că are de lucru cu ceva suprantural, cade în genunchi şi îşi cere cu umilinţă iertare şi primeşte această sarcină, de a da cadouri tuturor copiilor”, mai explică Janeta Ciocan.
”Este vorba şi despre schimbarea pe care o aduce creştinismul, pentru că Isus vine cu o altfel de învătură, un altfel de mesaj. Dacă Vechiul Testament spune ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, Isus zice ”întoarce şi celălalt obraz, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Din toate punctele de vedere, legenda o putem lega şi de acest lucru. Ea ne furnizează exact mesajul lui Isus. Un mesaj nou al iertării, al îngăduinţei”, mai explică muzeograful de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
Lumina şi Solstiţiul de iarnă şi sacrificarea porcului la precreştini
Dincolo de această povestioară, istoicii vobesc despre cea mai mare sărbătoare a precreştinilor care avea loc în această perioadă.
”În antichitate, în perioada precreştină, în această perioadă, din 17 până în 23 erau Saturnaliile, nişte sărbători foarte iubite şi care durau câteva zile. Acum avem foarte multe lucruri care vin de atunci, care se păstrează. Tăiatul porcului, de exemplu, pentru că Saturnaliile începeau chiar cu un sacrificiu, la templu, dar urma a doua zi tăiatul porcului în fiecare gospodărie. În plus, în aceasă perioadă nu existau diferenţe sociale. Se ştergea orice diferenţă socială, toată lumea era egală. De acolo am păstrat această tendinţă de a fi mai buni de a face un gest caritabil. Se dădeau cadouri, dar nu costisitoare. Erau o lumânare, mâncare şi păpuşele de lut, dar erau însoţite de bileţele cu urări. De acolo mai păstrăm noi plăcintele cu răvaşe”, explică orginea acestor obiceiuri, Janeta Ciocan.
Ea mai arată că pe 25 decembrie se sărbătorea naşterea Zeului Mitra, ”naşterea Soarelui cel strălucitor”. De aici, mai arată ea, avem toate obiceiurile ce au legătură cu lumina, cu soarele. ”Toate aceste legături cu lumina, cu Soarele, provin de la ideea că acum are loc Solstiţiul de iarnă, iar ziua se scurtează. La tăierea porcului se foloseşte focul. Era obiceiul – cel puţin la români - să se aducă un copac mare din pădure şi care trebuia să ardă în vatră, începând cu Crăciunul, până la Anul Nou. Lumânarile care se dădeau cadou erau legate tot de lumină. Erau lumânări aprinse peste tot. Obiceiul nostru de a nu stinge lumina în noapte de Crăciun provine tot de acolo”, mai explică ea.
Mai puteţi citi: