Obiceiuri de Crăciun din 1939 descrise într-un extemporal al unui elev din Sebeş
0Un document din fondul de arhivă „Parohia greco-catolică Cugir”, păstrat la Arhivele Naţionale Alba, astestă atmosfera de altă dată a Crăciunului la Sebeş. Este vorba despre un extemporal, în care un copil de clasa a III-a, Gherman Drăghici, descrie în limbajul arhaic din acele vremuri cum se desfăşurau obiceiurile locale din Sebeş, prilejuite de Naşterea Domnului, practicate în anul 1939.
Pentru a păstra “savoarea” limbajului de atunci, redăm cuvintele şi expresiile întocmai ca micul şcolar de odinioară:
“În dimineaţa de Ajun străzile sunt pline de copii, cari se socotesc cine să intre întâi la nenea Doroftei, că acela e un bogătan mare şi le dă multe nuci.
Se aude zicând dintr-o dată:
Neaţa, neaţa la moş Crăciun
Noi eşim deici, Dumnezeu intră aici.
O repetă de vreo două, trei ori, până vine gazda să le dea ceva. Dacă nu vine, se duce zicând:
Dacă nu ne daţi colindeţ
Să vă moară porcul în coteţ
Şi mâţa’ n coteţ.
După vreo două ore de colindat, se despart copiii şi se duc pe la casele lor, cu taistele pline de nuci şi altele.
Seara când se întunecă puţin, o iau copiii cu colinda. Se adună câte doi sau trei inşi, formează un cor mic şi apoi încep să colinde pe la geamuri în curte. Copiii mici se apucă de mâini şi intră în casă zicând: „Ne lăsaţi cu colinda ..”. Dacă-i lasă, apoi încep cu „ Sus la poarte cerului” sau „Din raiul cel luminos”. După ce gată le dă câte un leu şi pe urmă iasă afară salutând cu „Bună seara” şi o ia la fugă zicând „Hai să mergem repede, că termină oamenii banii”.
După ce s-a întunecat bine, pleacă grupuri de băieţi şi fete colindând pe voci „Trei crai” sau „Astăzi s-a născut Hristos”. Se aude mai departe colindând feciorii ţărani cari duc cu ei şi un ţigan cu vioara. Ei se duc din casă în casă şi au o colindă specială numai a lor:
Doamne, Isuse Hristoasă
Dă-ne nouă zi frumoasă
Şio rază prea luminoasă
Altă rază unde-i rază
Rază-n vârful muntelui
La poalele bradului
Altă rază, unde-i rază
Rază-n crucea de fereastră
Rază-n pragul de la casă
Dumnezeu cu noi la masă.
Apoi zic toţi „Sărbători fericite tete Lae” sau cum îl cheamă, pleacă toţi şi rămân numai doi inşi care scriu şi adună banii.
Împinşi de sărăcie pornesc ţiganii, tineri şi bătrâni, să colinde. O ţigancă bătrână a colindat aceasta:
De cînd Domnu s-a născutu Domnului Doamne
Şi pământu l-a făcutu Domnului Doamne
Şi ceru l-a ridicatu Domnului Doamne
Pe patru stâlpi de argintu Domnului Doamne
Mândru-i ceru npodobitu Domnului Doamne
Tot cu stele mărunţele Domnului Doamne
Şi cu luna printre ele Domnului Doamne
Cea direaptă şi-i găleată Domnului Doamne
Busuiocu feteloru Domnului Doamne
Trandafir nevesteloru Domnului Doamne
Şi crucea bătrâneloru Domnului Doamne.
Apoi zice: „Sara din iasară stăpân’o cu pace şi cu sănătate”. Oamenii le dă unii bani, alţii făină, carne, slănină.
Împinşi de dragostea de a păstra prin tradiţie acest obiceiu, familii întregi se duc şi colindă vecinii şi rudele, unde stau şi petrec până dimineaţa, la mirosul curechiului care fierbe pe foc.
După ora 12 (douăsprăzece) noaptea, se aude iarăşi colindând ziorile:
Ce voi vă grăbiţi – bis – Voi ziori de ziori
Că voi bine ştiţi – bis – Voi ziori de ziori
Bine ca şi mine– bis – Voi ziori de ziori
Şi voi aţi văzutu– bis – Voi ziori de ziori
Doi vulturi surii– bis – Voi ziori de ziori
Din aripi bătându– bis – Voi ziori de ziori
Din ciocuri muşcându– bis – Voi ziori de ziori
Pentru ce se batu– bis – Voi ziori de ziori
Pentru’n glob de aur– bis – Voi ziori de ziori
Care să-l apuce– bis – Voi ziori de ziori
Ăla să-l îmbuce– bis – Voi ziori de ziori.
„Sărbători fericite” şi apoi aşteaptă până le dă banii. Pe urmă e linişte, doar mai latră câte un câine. Dimineaţa la opt intră la biseriă şi iese la 10 ½. În biserică e o aglomaraţie foarte mare.
După masă se duc copiii cu „Naşterea”, cu „Steaua”, alţii cu „Viflaimul”, băieţii mai mari se duc cu „Craii”. Peste tot e o veselie mare. Copiii mai mici se întreabă câţi bani au făcut şi ce le-a adus Moş Crăciun. Acum toţi copiii se duc la cinematograf că au bani. Pe urmă se pregătesc de Anul Nou, cu pluguşorul.
Sfântul Crăciun aduce cea mai mare veselie atât între bătrâni cât şi între copii.
Reţete de Crăciun de la 1910 pentru pâine, turtă, colăcei umpluţi şi prăjitură cu stafide
Rituri ale dacilor „coborâte“ în obiceiul „Ceata feciorilor“ de pe valea Mureşului