Ce sunt fosilele şi cum s-au format. Unde pot fi întâlnite „fosilele vii“
0Fosilele sunt rămăşiţe ale vietăţilor (plante, animale etc.) din trecutul îndepărtat al Pământului. Cele mai vechi fosile datează de acum 3,5 miliarde de ani, dar fosile ale organismelor multicelulare complexe au început să apară abia acum 600 de milioane de ani.
Cuvântul fosilă provine din cuvântul latin fossus, care înseamnă dezgropat. Deşi nu este o regulă foarte clară, în general, ca o fosilă să fie considerată fosilă, ea trebuie să fie mai veche de 10.000 de ani.
Există două tipuri principale de fosile - fosile ale corpului unui organism (cochilii, dinţi, oase etc.) şi fosile ale urmelor lăsate de un organism în timpul vieţii (urme de paşi, coprolite, vizuini, ouă etc.)
Urmele lăsate de organisme în timpul vieţii pot fi supuse unui proces de fosilizare şi conservate timp de milioane sau chiar miliarde de ani. Aceste urme se referă la activitatea biologică a organismului şi pot fi: urme de deplasare imprimate în roci, urme de hrănire (urme de dinţi, coprolite – excremente pietrificate), urme de odihnă (vizuini) şi urme de reproducere (coji de ouă mineralizate).
Corpul unui organism necesită condiţii speciale pentru a trece cu succes prin procesul de fosilizare şi pentru a fi conservat timp de milioane de ani. Aceste condiţii includ: o îngropare rapidă şi permanentă în sedimente; un mediu lipsit de oxigen care să prevină descompunerea şi să protejeze împotriva tentativelor de necrofagie; o acumulare constantă de sedimente care să protejeze specimenul; lipsa altor factori care să deterioreze, în timp, fosila (compresie sau căldură excesivă etc.).
Metode de fosilizare:
Mineralizarea – presupune pătrunderea diverselor minerale aduse de apă şi înlocuirea materiei organice cu acele minerale prin diverse procese chimice. Prin procesul de mineralizare se înlocuieşte ţesutul osos cu minerale, cochiliile cu pirită sau cu opal iar lemnul cu silică.
Carbonificarea - presupune dispariţia substanţelor volatile din organism (nitrogen, oxigen, hidrogen etc.) şi lăsarea în urmă a carbonului. Un proces întâlnit în special la plante, rămăşiţele acestora apar ca o imprimare subţire, neagră şi detaliată pe roca.
Mulaje şi impresiuni - externe sau interne, presupun imprimarea în roca moale (de obicei de natură sedimentară) sau în alte materiale a exteriorului sau interiorului organismului. Mulajul se întăreşte şi se păstrează, astfel, şi după descompunerea totală a organismului.
Conservarea - este rară şi presupune păstrarea materialului organic intact. Se realizează în condiţii foarte speciale – insecte în chihlimbar, mumifierea în turbe şi în alte medii în care bacteriile nu supravieţuiesc, îngheţarea permanentă (mamuţi în Siberia) etc.
Termenul de "fosile vii" a fost introdus de Charles Darwin. În această categorie sunt cuprinse acele organisme animale sau vegetale ale căror corpuri, de-a-lungul unor foarte lungi perioade geologice, nu s-au schimbat sau s-au schimbat nesemnificativ. Cauza acestui fenomen constă în persistenţa îndelungată a biosferei în care au trăit, în lipsa concurenţei, respectiv a duşmanilor biologici, şi în izolarea lor geografică. Odinioară larg răspândite, populează astăzi numai regiuni restrânse. Unele specii, considerate demult dispărute, au fost redescoperite în ultimele decenii. Printre animalele actuale considerate fosile vii se numără diverse specii de bacterii, planta Ginkgo biloba, peştele Coelacanth, Echidna, Ornitorincul, Nautilus etc.
Chihlimbarul este o bijuterie fosilă, respectiv o răşina fosilizată a unor conifere de mult dispărute. Majoritatea chihlimbarelor au circa 70 de milioane de ani vechime şi au fost la mare căutare în secolul XIX. Câteodată, în răşină erau prinse mici insecte, care s-au păstrat astfel foarte bine.