Sfânta Parascheva 2025: Tradiții și superstiții ascunse, secretele viselor și puterea Acatistului pe 14 octombrie

Pe 14 octombrie 2025, întreaga Românie își îndreaptă privirea spre Iași, locul unde se află moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei și una dintre cele mai iubite sfinte din calendarul ortodox. Considerate făcătoare de minuni, pentru mulți moaștele reprezintă o sursă de speranță și alinare în momente dificile. De aceea, pelerinii stau ore întregi la cozi, rugându-se sau reflectând, în căutarea liniștii și a sprijinului.

Hramul Sfintei Parascheva din data de 14 octombrie reunește anual sute de mii de credincioși, transformând pelerinajul de la Iași în „cel mai mare eveniment religios din estul Europei”. Influența sfintei se simte și în alte țări ortodoxe din Balcani și Europa de Est, unde este venerată cu aceeași evlavie, la aceeași dată sau la date diferite.

Dar sărbătoarea nu înseamnă doar drumuri către raclă și mulțimi de oameni. Dincolo de pelerinaj, evenimentul este o călătorie în tradiții vii: gesturi de milostenie, rugăciuni pentru sănătate și binecuvântare, obiceiuri străvechi și semne ale naturii care leagă oamenii de credință și de trecut.

În rândurile care urmează vei descoperi universul Sfintei Parascheva – cum visul, rugăciunea și pelerinajul se împletesc cu credința vie în puterea Acatistului, și cum povestea vieții ei a transformat-o într-o legendă vie, Ocrotitoarea Moldovei, între istorie, miracole și semne care încă veghează peste toamna românească.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Parascheva

În fiecare an, pe 14 octombrie, România pulsează într-un ritm aparte. Sate și orașe se umplu de oameni care vin să o cinstească pe Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, printr-un amestec unic de rugăciune, milostenie și recunoștință.

Gospodinele pregătesc colaci, sarmale și bucate alese, pe care le împart celor nevoiași „pentru sufletul celor adormiți”. În unele locuri, colacii ajung la biserică, sunt sfințiți și apoi dați mai departe, transformând bunătatea în rugăciune. Tot acum, oamenii mulțumesc pentru roadele toamnei, păstrate cu grijă în cămări, și pentru pacea unui anotimp care cheamă la tihnă, priveghere și meditație.

În ajun, femeile fac curățenie generală în gospodărie, un gest simbolic de purificare a casei și a sufletului, pregătindu-se pentru harul zilei sfinte, inspirate de viața plină de rugăciune a Sfintei Parascheva. Tinerele care își doresc căsătorie sau copii se spală pe față cu apă curată dimineața, considerată purificatoare și binecuvântată. Mulți aleg să postească înainte de sărbătoare, rugându-se pentru ocrotire, sănătate și liniște în familie.

În satele românești, ziua sfintei înseamnă oprirea de la muncă, aprinderea lumânărilor și împărțirea colivelor, merelor și mustului — gesturi simple, dar pline de sens, care leagă oamenii de tradiție și de divin. Racla cu moaștele Sfintei Parascheva devine un izvor de speranță, unde rugăciunile se ridică ca o respirație comună a credinței.

Superstiții 14 octombrie: semnele vremii

Ziua de 14 octombrie nu este doar despre ritualuri vizibile — e și o zi în care cerul și pământul par să vorbească prin semne. Se spune că vremea de Sfânta Parascheva arată cum va fi iarna: ploaia măruntă prevestind un sezon blând, iar frigul și cerul senin anunțând o iarnă lungă și aspră. În satele Moldovei, oamenii privesc cerul și spun: „Sfânta își scutură năframa peste lume — așa cum cade ploaia, așa va fi și vremea”.

Conform tradițiilor populare, anumite gesturi sunt interzise pentru a nu atrage ghinion: nu se mănâncă fructe (sau doar se duc ca pomană), nu se spală, nu se gătește și nu se calcă. Nerespectarea acestor obiceiuri ar putea aduce dureri de cap sau alte necazuri.

Focul trebuie să ardă toată ziua, simbol al luminii divine și al protecției; stingerea lui înainte de apus este considerată semn rău. Visele din noaptea de dinaintea praznicului sunt văzute ca mesaje premonitorii, iar cei care se îmbolnăvesc în ziua sfintei credincioșii spun că trebuie să se pocăiască. Totodată, nunțile sau petrecerile mari sunt evitate, pentru că ziua este rezervată liniștii și reculegerii.

Astfel, între tradițiile vizibile și semnele invizibile ale superstițiilor, ziua de 14 octombrie rămâne o întâlnire a omului cu divinul, un echilibru între ceea ce se vede și ceea ce se simte. Pentru credincioși, Sfânta Parascheva nu este doar o icoană — ci o prezență vie care încă veghează asupra oamenilor. 

Visul cu Sfânta Parascheva: semnificații și mesaje

Se spune că atunci când Sfânta Parascheva îți apare în vis, nu este o simplă întâmplare. Nu e doar un joc al subconștientului, ci un mesaj dintr-o lume în care rugăciunile capătă glas. Mulți cred că ea vine acolo unde este durere, suferință sau rătăcire — ca o lumină blândă ce atinge sufletul în momentele de cumpănă.

Pentru cei bolnavi, visul cu Sfânta Parascheva este semn de alinare, de speranță și de vindecare. Pentru cei apăsați de greșeli ori neliniști, este chemarea de a reveni pe calea credinței. Uneori, ea nu spune nimic, dar simpla ei prezență aduce pacea pe care doar harul o poate dărui.

Se mai spune că atunci când un sfânt vorbește în vis, cuvintele lui nu sunt de ignorat. Pot fi sfaturi, avertismente sau chiar binecuvântări pentru ceea ce urmează. Dacă Sfânta Parascheva se apropie de tine, tradiția spune că urmează o veste bună — izbândă într-un proiect, un ajutor neașteptat sau o vindecare. Iar dacă te vezi îngenunchind în fața ei, e semn că o problemă grea, de sănătate sau de viață, își va găsi în curând rezolvarea.

Dar, dincolo de toate aceste semnificații, visul cu Sfânta Parascheva este mai mult decât un semn. Este o întâlnire. O clipă în care cerul pare să coboare în sufletul omului, pentru a-i aduce aminte că nu este niciodată singur.

Acatistul Sfintei Parascheva: semnificație, rugăciune și putere

Miile de oameni care an de an se adună la rândul de lumină și rugăciune din fața Catedralei Mitropolitane de la Iași, vin să se roage pentru sănătate, alții pentru iertare, iar mulți pentru liniștea inimii. Dar dincolo de lacrimi și speranțe, există un fir nevăzut care leagă aceste suflete – Acatistul Sfintei Parascheva, o rugăciune despre credință, har și minune.

Se spune că acatistul are o putere aparte, mai ales atunci când este rostit în ziua praznicului sfintei. Versurile sale, cântate sau citite cu credință, sunt un dialog tainic între sufletul omului și cer. Pentru unii, e o mângâiere în boală; pentru alții, o lumină în mijlocul încercării.

Părintele Gabriel Cazacu, parohul Mănăstirii Cașin, a explicat pentru „Adevărul” esența acestei rugăciuni: „Acatistul Sfintei Parascheva este o sinteză a vieții și minunilor sale, o mărturie a felului în care sfânta a lucrat în viețile oamenilor de-a lungul generațiilor. De aproape patru secole, ea ocrotește cetatea Moldovei și neamul românesc. E o binecuvântare să ai acatistul în casă și să-l citești ori de câte ori simți nevoia de ajutor și îndrumare de la Dumnezeu”.

Credincioșii cred că acatistul aduce vindecare și protecție - mulți povestesc că, după recitarea rugăciunii, au simțit alinarea durerii, au primit vești bune ori au trecut cu bine prin momente grele. Alții vorbesc despre puterea lui de a curăța sufletul, de a întări credința și de a aduce pacea interioară. Rugăciunea mai are și un alt dar: chemarea spre fapte bune. În timp ce citești acatistul, inima se deschide – și atunci gândul se îndreaptă firesc spre cei aflați în nevoie. Milostenia devine o prelungire a rugăciunii, iar gesturile mici devin parte dintr-un miracol mai mare.

Secretele Acatistului Sfintei Parascheva: cum aduce vindecare și protecție

Acatistul Sfintei Parascheva nu este doar o rugăciune – este o cântare a sufletului, un dialog între om și divinitate. Alcătuit din condace și icoase, imnuri care alternează între laudă și cerere, el povestește viața, jertfa și minunile ocrotitoarei Moldovei.

Primul condac începe cu o chemare de credință: „Pe tine, Sfântă Parascheva, te lăudăm și cu umilință ne înălțăm rugăciunile noastre, cerându-ți ajutorul și mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu”.

Urmează icoasele, ca o cascadă de bucurii și binecuvântări: „Bucură-te, aleasă între sfinți, Parascheva! Bucură-te, că ești apărătoarea noastră! Bucură-te, că prin tine ne este dată mângâiere!”.

În aceste versuri simple și pline de har se ascunde esența credinței: recunoștința, nădejdea și dorința sufletului de a fi aproape de Dumnezeu. La final, credincioșii adresează cereri de sănătate și binecuvântare, invocând ocrotirea sfintei asupra familiilor și comunității.

Diferența dintre Acatist și o simplă rugăciune către Sfânta Parascheva stă în intensitate: dacă rugăciunea este o șoaptă a inimii, acatistul este cântarea ei – solemnă, vibrantă, plină de lumină.

„O, Sfântă Mare Muceniță Parascheva, auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție… Ocrotește această cetate și pe toți cei ce se închină la sfintele tale moaște…”

Rostit cu credință, acatistul devine mai mult decât o tradiție. E un miracol repetat, o punte între om și Dumnezeu, între pământ și veșnicie. Într-o lume grăbită, în care rugăciunea pare tot mai uitată, Acatistul Sfintei Parascheva rămâne o fereastră spre cer. O clipă de tăcere care vindecă, un legământ între om și divin, o chemare blândă la nădejde și iubire.

Viața Sfintei Parascheva: de la copilărie la legendă

Născută la sfârșitul secolului al X-lea în Epivat – un sat de lângă Marea Marmara, astăzi Selimpașa, Turcia – Parascheva provenea dintr-o familie creștină înstărită. Însă, încă din copilărie, a ales drumul smereniei. Avea doar 10 ani când, auzind în biserică cuvintele „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, a decis să-și dăruiască hainele și bunurile celor sărmani. A fost primul gest al unei vieți trăite în dăruire totală.

După moartea părinților, Parascheva a lăsat în urmă averea și confortul lumesc, pornind spre Țara Sfântă. A viețuit în post și rugăciune la Ierusalim și în pustiul Iordanului, ducând o viață de asceză. A murit în tăcere, în locurile natale, dar moartea ei n-a însemnat sfârșitul – trupul neputrezit, descoperit în chip miraculos, avea să devină dovada sfințeniei sale.

Cum s-a transformat Sfânta Parascheva în Ocrotitoarea Moldovei

În fiecare toamnă, Iașul se transformă într-un loc al credinței vii. Mii de pelerini vin să atingă racla Sfintei Parascheva, femeia care a renunțat la tot pentru Dumnezeu și care, peste veacuri, a devenit simbolul speranței.

Totul a început în 1641 când domnitorul Vasile Lupu a adus moaștele sale la Iași, drept recunoștință din partea Patriarhiei Constantinopolului. Racla a fost așezată la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, iar mai apoi, după incendiul din 1888, în Catedrala Mitropolitană de la Iași, unde se află și astăzi. Moaștele au rămas intacte în mijlocul flăcărilor – un miracol care i-a întărit și mai mult aura de sfințenie și pe care credincioșii l-au numit „minunea de la Iași”.

De atunci, Sfânta Parascheva nu mai este doar o figură din istorie. Ea a devenit Ocrotitoarea Moldovei, simbolul speranței și al credinței, o prezență vie în sufletele celor care se roagă pentru sănătate, iertare sau izbăvire. Canonizată oficial de Biserica Ortodoxă Română în 1955, Sfânta Parascheva este prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie – zi în care Iașul devine inima credinței românești.

În fața raclei cu moaștele sale, lacrimile, rugăciunile și credința se împletesc într-un singur gând: acela al nădejdii și al recunoștinței pentru cea care, din copilărie până în veșnicie, a ales să trăiască pentru ceilalți.

Povestea ei, născută dintr-un gest de copil și transformată într-un simbol național, continuă să inspire și astăzi. O viață de dăruire care a devenit legendă. O sfântă care, din smerenie, a cucerit veșnicia.

Sfânta Parascheva 2025: tradiție, credință și pelerinaj

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2025 nu este doar un moment de rugăciune, ci o întoarcere la valorile autentice ale credinței românești. Fie că vorbim despre tradițiile și obiceiurile păstrate cu sfințenie, despre pelerinajul de la Iași, despre semnificația viselor sau puterea Acatistului Sfintei Parascheva, ori despre povestea plină de har a Cuvioasei, ziua de 14 octombrie rămâne una a speranței, a recunoștinței și a luminii.