Ia, cea mai frumoasă cămașă a românului. Regina Maria a lansat moda costumului popular printre doamnele române

Pe 24 iunie, când în calendarul creștin-ortodox se prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Drăgaica sau Sânzienele, cum i se mai spune în popor, se mai sărbătorește, începând din anul 2013, Ziua Universală a Iei.

Inițiativa a aparținut comunităţii online „La Blouse Roumaine“, fondată de Andreea Tănăsescu. În iunie 2013, a avut loc prima ediţie cu tema „Sânzienele îmbracă Planeta în IE“, care a declanșat o adevărată mişcare culturală şi a readus în actualitate cămaşa şi portul tradiţional românesc. Tema ediției Zilei Universale a Iei 2024 este „Un nou început - Give Credit“.

Scoase din lăzile de zestre ale bunicilor, primite moștenire de la părinți sau realizate în prezent în cadrul așa-numitelor șezători urbane, respectând modelul vechilor cusături și croiul, iile sunt purtate cu mândrie în această zi de sărbătoare. Ia mai este cunoscută la nivel local/regional cu denumirile: ciupag (Oltenia, Muntenia, Transilvania), ie cu umăraş (sudul Transilvaniei), ie fetească (Transilvania), spăcel (Arad), cămaşă zoroclie (Teleorman), mânecar (Lovişte, Vâlcea), cămaşă răsucită (Vrancea), cămeşă cu lăncez (Neamţ, Suceava). Realizată din in, bumbac sau borangic, dar și din cânepă sau lână, cămașa este una dintre piesele cele mai importante ale costumului popular românesc.

Prima formă de ie, veche de șapte milenii

Conform unui documentar realizat de Institutul Național al Patrimoniului, cele mai vechi mărturii despre costumul femeiesc apar pe desenul geometric de pe corpul unor idoli de lut și datează din perioada culturii Vădastra (Oltenia), veche din jurul anului 5.000 î.Hr., precum și pe decorul unei străchini din aceeași cultură.

Alte mărturii iconografice referitoare la portul strămoșilor daci ne parvin din perioada Antichității romane, prin intermediul a două monumente celebre: Tropaeum Traiani din comuna Adamclisi și Columna lui Traian de la Roma. Fiecare dintre acestea, după cum scria arheologul român Alexandru Odobescu, conservă imaginea săpată în piatră a unor costume bărbătești și femeiești care prezintă frapante similitudini cu portul contemporan al țăranilor de la munte.

Costumul purtat de femeile dace, reprezentat pe trei metope ale monumentului de la Adamclisi, este specific ținutei de vară. Cămașa femeiască are toate bucățile de pânză care formează fața, spatele și mânecile încrețite pe lângă gât, pe un simplu fir de ață. Acest croi arhaic se regăsește până în zilele noastre în portul popular moldovenesc, iar în Muntenia și în Oltenia acest mod de strângere a lățimilor de pânză în jurul gâtului se numește creț.

Începând cu secolul al XVI-lea, alte surse de informație se alătură atestărilor antice ale cămășii tradiționale. Costumele domnilor, boierilor, târgoveților, negustorilor și țăranilor încep a fi prezentate în cronici pictate sau în diferite alte forme.

În secolele care au urmat, în toate regiunile istorice ale țării au sosit cărturari, clerici și artiști din Europa Centrală și Occidentală, dar și din lumea Orientului, care, impresionați de frumusețea, pitorescul și originalitatea modului în care se îmbrăcau românii, au prezentat costumul acestora, fie în cuvinte pline de admirație, fie în desene, acuarele sau gravuri.

Carol Popp de Szathmary, pictorul și fotograful Casei Regale a României, ne-a lăsat o adevărată enciclopedie a costumului popular românesc din toate zonele etnografice ale țării.

Regina Elisabeta a îmbrăcat costumul popular, cu precădere pe cel din Argeș și Muscel, la diverse evenimente, apreciindu-i bogăția și rafinamentul broderiilor, eleganța și prețiozitatea materialelor. Ulterior, Regina Maria a adoptat costumul popular ca ținută oficială la sărbători și astfel s-a lansat o adevărată modă a costumului popular printre doamnele române, fiind adoptat ca emblemă identitară la diverse recepții și evenimente naționale.

Henry Matisse, unul dintre cei mai mari pictori ai secolului al XX-lea, a realizat în aprilie 1940 mai multe picturi inspirate din cămaşa românească cu altiţă, intitulate simplu „La blouse roumaine“, ce au devenit cunoscute în întreaga lume. Pictorul Constantin Daniel Rosenthal a înfăţişat-o pe Maria Rosetti, în „România revoluţionară“, purtând ie și năframă. Ia, dar şi costumul tradiţional femeiesc au fost redate şi în alte tablouri celebre semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Dumitru Ghiaţă.

Târg de ii

La etajul I al Muzeului de Artă Populară Constanța, în expoziția permanentă, vizitatorii pot admira cămășile care fac parte din costumul de sărbătoare specific tuturor provinciilor istorice: Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania și Dobrogea.

Pentru a marca Ziua Universală a Iei, marcată anual de Sânziene, Muzeul de Artă Populară organizează, în perioada 22-24 iunie, pe platoul din fața instituției un târg la care participă creatoare de ii din Breaza (Prahova), Mănăstirea Humorului (Suceava) și Constanța. Târgul va fi deschis între orele 10.00-19.00.