Foto De ce nu dau brandurile de lux credit comunităților din care se inspiră. „E și un lucru bun că ne copiază, așa ne vedem valoarea” FOTO
0Scandalul provocat de o recentă colecție a brandului de lux Louis Vuitton, în care apar piese ce copiază ia românească și simboluri tradiționale întâlnite la portul popular din Mărginimea Sibiului, este departe de a se încheia.
Fondatoarea „La Blouse Roumaine”, Andreea Tănăsescu a explicat pentru cititorii „Adevărul” în ce constă mai exact campania inițiată de comunitate - „Give Credit”, cum va funcționa ea în cazul Louis Vuitton, practic ce va face societatea civilă românească în acest caz, dar și de ce marile case de modă refuză să dea credit în continuare patrimoniului comunităților din care se inspiră. Și a vorbit și despre contextul în care au apărut comunitatea și proiectele sale, dar și despre partea pozitivă din războiul cu marile branduri de lux.
Cămașa lui Adele și până unde poate merge Tom Ford cu copiatul
De ani de zile, casele de haute-couture internaționale au ca sursă de inspirație portul popular românesc - diverse piese vestimentare din toate regiunile țării -, fără să recunoască acest lucru.
În acest context a apărut comunitatea online „La Blouse Roumaine” decisă să lupte împotriva imitațiilor și imitatorilor, însușirii și exploatării culturale, pentru respectarea și păstrarea identității, tradițiilor românești, a semnificației culturale și proprietății intelectuale a poporului român și implicit a artizanilor săi.
„Campania Give Credit, pe care am inițiat-o în 2017, a început de fapt în 2012, în momentul în care Adele (interpreta piesei „Hello” – n.red.) a apărut în «Vogue» (VEZI GALERIA FOTO) purtând o bluză din colecția Tom Ford, inspirată de o ie - cămașă tradițională – tot din Transilvania. A fost unul din vectorii lansării comunității «La Blouse Roumaine» și, ulterior, un pas important către crearea «Zilei Universale a Iei», în 2013. A fost momentul în care am început să ne cunoaștem și să recunoaștem moștenirea culturală”, a povestit Andreea Tănăsescu.
Doar că atunci, în 2012, comunitatea - care încă se mai află în faza de pionierat - a avut o altă abordare, neașteptându-ne ca lucrurile să fie atât de grave: „Mai apoi am observat că, practic din 2013 până în 2017, nu doar că nu ne-au băgat în seamă, dar s-au și folosit de conținutul pe care noi l-am pus pe pagină, ca sursă de documentare. La modul cel mai serios. Probabil pentru că au văzut entuziasmul mare creat...”.
De la sumanul oltenesc al lui Tory Burch LLC, la cojocul de Bihor al lui Dior
Iar campania «Give Credit» a luat naștere după ce un alt simbol al portului tradițional românesc, un suman (palton bărbătesc) oltenesc a fost imitat de creatoarea de modă americană Tory Burch.
Doar că de data aceasta lucrurile au stat cu totul altfel, pentru că: „Campania verbalizată a început după ce Tory Burch a copiat un suman oltenesc, ce se afla și în colecția Muzeului Metropolitan de Artă din New York. Aici vreau să atrag atenția asupra unui alt fapt și anume că – am avut câștig de cauză pentru că acea haină era prezentată, indexată, în colecția Muzeului Metropolitan de Artă. Deci, era de netăgăduit că este românească”.
Dar nu la fel s-a pus problema și în cazul imitării cojocului din Bihor, copiat de Dior: „Era foarte greu să găsești informații oficiale despre el, deși probabil se afla pe vreun site sau printr-o bază de date”.
Primul răsunet internațional și marile hibe ale sistemului românesc
Cojocul de Bihor al lui Dior a scos la lumină slăbiciunile României când vine vorba despre păstrarea și protejarea identității naționale culturale.
Despre ce ar trebui să se facă în acest sens, fondatoarea «La Blouse Roumaine» explică: „Noi nu avem aceste piese de port popular promovate adecvat, în indecși de circulație internațională, pe site-urile muzeelor. Cred că ar fi imperios necesar ca muzeele din România, cu bogăția imensă pe care o au, să le digitalizeze și să le și fotografieze într-un mod mai artistic. Altfel, nu atrag atenția... cui trebuie. Și pare că toată această bogăție ar fi precum o grădină necurățată din care fiecare ia ce vrea”.
Amuzată în același timp, Andreea a atras atenția și asupra faptului că: „Cred că tipa de la Dior (directoarea de creație - Maria Grazia Chiuri care a lucrat și pentru Valentino - n.red.) are toate colecțiile de veste românești”.
Cert este că de la bun început campania «Give Credit» s-a bucurat de un impact internațional: „Îmi amintesc că am apărut și în New York Times, a fost primul răsunet internațional”.
Furt intelectual, de la nivel internațional la cel național
Dar drumul parcurs a fost presărat și cu dezamăgiri pe măsură, își amintește promotoarea: „Atunci am avut și diverse incidente, pentru că o agenție de publicitate din București pur și simplu ne-a furat campania și a transformat-o într-o campanie pro bono pentru a obține premii la Cannes și la alte astfel de evenimente. Ne-am gândit că dacă vom face un scandal pe această temă prea mare, tot noi o să pierdem ca țară și cumva am trecut și peste acest incident”.
Apoi, în 2019, s-a aplicat pentru un proiect european – «Give (Back) Credit to the Heritage Communities» care își va arăta roadele în câteva luni, cu rezultatele muncii din ultimii 12 ani. Dar acesta este un alt subiect asupra căruia vom reveni la momentul oportun.
Cert este că, în toți acești ani, comunitatea a străbătut o cale lungă până să ajungă «Acasă, la origini», un alt proiect inițiat în 2020, menit să facă legătura cu comunitățile care au creat, păstrat și transmis de generații IA, portul și arta tradițională, identitatea culturală.
«La Blouse Roumaine», istoria manifestării identității culturale în era digitală
„Pagina de Facebook «La Blouse Roumaine» este o comoară în sine, ce a strâns milioane de reacții de-a lungul anilor, care reprezintă o sursă extraordinară și de cercetare, și de studiu, reprezintă o istorie întreagă a manifestării identității noastre culturale în era digitală. Am avut și încă mai avem momente când am vrea să renunțăm, de burn-out. Dar sunt chestii firești, normale, trebuie să înțelegi procesul și să mergi înainte. Totul depinde de reacții, de succese”, a mai recunoscut Andreea Tănăsescu despre parcursul dificil străbătut de comunitate.
Iar de la o fotografie, în 2012, s-a ajuns astăzi la realitate, ultima campanie «Give Credit - Louis Vuitton» fiind rodul întâlnirii și colaborării cu comunitățile păstrătoare de zestre culturală.
Reamintim că într-o recentă colecție semnată Louis Vuitton au apărut mai multe piese care copiază motivele tradiționale de pe ia și portul popular din Mărginimea Sibiului care se vând cu mii de euro.
Dar cum s-a ajuns aici, am aflat tot de la Andreea: „Există o creatoare în România care a realizat o geantă din fibre naturale, inspirată din Mărginimea Sibiului. Posibil să fi văzut geanta, să le fi plăcut și de aici să-și fi creat întreaga colecție”.
Campania internațională «Give Credit Louis Vuitton»
În atare condiții, s-a declanșat campania «Give Credit Louis Vuitton». Ce presupune acest lucru?
„Nu am vrut să trimitem nici o adresă oficială până nu ne facem temele bine, dinainte, să fim cum s-ar spune cu lecția învățată. În primele 24 – 48 de ore am primit un răspuns extraordinar din partea comunității, autorităților. Pentru prima dată... Și de abia acum demarăm campania internațională, în comparație cu ce am făcut la începuturile noastre. De altfel e pionierat tot ceea ce facem”, recunoaște Andreea Tănăsescu.
Răspunsul la care face referire pleacă de la apelul lansat de «La Blouse Roumaine» către membrii comunității de a „boicota” colecția, până când compania va retrage produsele copiate, în vederea obținerii unui acord din partea surselor de la care s-au inspirat.
Ce se va face concret în continuare? „Indiferent dacă cei de la Louis Vuitton vor avea sau nu vreo reacție publică, important este că în urma apelului nostru am primit o avalanșă de susținere, ceva de nemaiîntâlnit. Cu aceste documente pe care le avem de la comunitate, vom formula o cerere oficială, într-un email oficial. Vreau să discut și la Ministerul Culturii, că am văzut că au luat și ei o poziție, să vedem dacă o facem împreună – adică o adresăm ministerului și ei o înaintează mai departe, sau o trimitem noi direct la Louis Vuitton și din partea societății civile, nu doar din partea autorităților statului. Pentru că noi reprezentăm vocea comunității. Și administrativ, inclusiv în dosarul UNESCO, comunitatea este cea care primează. Instituțiile statului trebuie să scoată în față comunitățile, nu alte instituții”, a mai explicat fondatoarea asociației.
În acest moment, procedura se află în etapa de ordonare a reacțiilor primite. După ordonare, dacă vor avea un consens vizavi de subiect, va fi formulată cererea oficială către Casa Vuitton.
„Avem în spate toate comentariile, toate pozele, tot ce au scris oamenii. Dacă nu ne răspund, le vom trimite în fiecare zi, acționăm în alte feluri, până obținem o reacție. De data asta, o să se schimbe lucrurile nu o să mai fie ca în anii trecuți”, mai promite Andreea Tănăsescu.
De ce imită marile branduri de lux și ce au de pierdut dacă dau credit sursei
„Dacă ar da credit României, ar poziționa haina, piesa respectivă într-o anumită cultură care, de obicei, nu vinde pe piața de lux. Pentru că a avea un produs «made in France» de lux este diferit față de a avea un produs de lux din România, deși foarte multe piese din industria de lux sunt realizate în România”, a mai amintit fondatoarea comunității «La Blouse Roumaine» recunoscând și că discuția pe acest subiect este extrem de sensibilă.
În schimb, a făcut o analogie pentru o mai bună înțelegere a întregii situații: „Am tras o concluzie, după ce am citat un articol al unei specialiste în branding de țară care povestea despre vinurile românești că sunt extraordinare, dar neavând un brand de țară, ceva cu care să le asocieze, oamenii nu știu de unde să le ia. Asocierea aceasta vizuală este extrem de importantă! Pentru că atunci când bei un vin despre care știi că este din sudul Franței, deja vizual asociezi și zona cu el”.
Prin urmare: „Noi aici trebuie să clădim asocierea între minunățiile pe care le avem, cu țara noastră, cu măiestria românilor și a româncelor și trebuie să ne afirmăm și în lumea aceasta de industrie de confecții, care a tot fost în lohn. Dar să știi că aici, la fel, avem în ADN lucrurile de finețe care totuși se fac în continuare în România. Până nu apucă să se ducă toate companiile în alte țări, bineînțeles. De ce continuă să stea aici? Pentru că se fac lucrurile bine. Și trebuie să ne asumăm acest domeniu al tradițiilor pe de-o parte, dar și al modei culturale. Aceasta este dorința mea cea mai mare! Pentru că generația tânără reacționează la branduri, dar când vorbim de cine știe ce inițiativă locală nimeni nu reacționează”.
În final, Andreea Tănăsescu ne-a mai dezvăluit că speră ca în curând să conteze mai mult o piesă din Mărginimea Sibiului decât o copie Louis Vuitton: „Aș putea să vă spun vouă, în premieră, că este și un lucru bun că ne copiază, că așa ne vedem valoarea, pe care câteodată, din păcate, nu o mai observăm, nu o mai apreciem cum se cuvine!”.
Nu doar România se confruntă cu problema însușirii de către marile case de modă a unor simboluri naționale până la urmă, ținând cont și de faptul că altița face parte din patrimoniul mondial UNESCO, ci toate țările cu un bogat patrimoniu cultural. Depinde însă de noi, de fiecare în parte, cum ne protejăm identitatea, tradițiile, tezaurul folcloric, cultura, pentru a le transmite mai departe urmașilor.
Se încarcă comentariile...
