Analiză Avertismentul unui sociolog după moartea activistului Charlie Kirk: Când moartea devine spectacol, democrația e în pericol
0Reacțiile unor români la asasinarea activistului american Charlie Kirk scot la iveală „criza de umanitate” care afectează tot mai mult societatea, polarizată și radicalizată, arată sociologul Gelu Duminică.
Moartea tragică a activistului american Charlie Kirk (1993–2025), asasinat pe 10 septembrie în timpul unui eveniment universitar din SUA, a stârnit reacții aprinse și în România. Reflectat pe larg în media, evenimentul a generat dezbateri intense pe rețelele sociale.
Numeroase persoane publice din România și-au exprimat poziții tranșante cu privire la viața și moartea lui Charlie Kirk, activist popular și apropiat al președintelui american Donald Trump, stârnind, la rândul lor, reacții virulente în mediul online, multe dintre ele venite de la români care, până acum, știau foarte puține lucruri despre victima asasinatului.
Unii influenceri și-au concentrat discursul pe amintirea declarațiilor controversate și radicale ale lui Charlie Kirk, legate de libertățile minorităților sexuale, imigrație sau dreptul de a deține arme. Alții au ales să exploateze tragedia, prezentându-l pe Kirk drept o victimă a urii împotriva valorilor tradiționale și creștine. Pe rețelele sociale, cele două „tabere” conturate în jurul morții activistului american și-au atras susținători înflăcărați și critici vehemente.
Gelu Duminică reclamă „criza de umanitate”
Sociologul Gelu Duminică a explicat, pentru Adevărul, de ce o astfel de tragedie este un motiv de îngrijorare pentru societatea românească, nu doar prin evenimentul în sine, dar și prin reacțiile pe care le-a generat în spațiul public.
„Nu am fost niciodată de acord cu ideile acelui om. Mi s-au părut nocive, uneori chiar periculoase pentru coeziunea socială. Dar când am văzut reacțiile de bucurie la moartea lui, am simțit un gol. Nu pentru că l-aș fi simpatizat, ci pentru că am realizat cât de adâncă e fisura din societatea noastră”, a declarat Gelu Duminică.
Potrivit specialistului, dintr-o perspectivă sociologică, ceea ce trăim nu e doar o criză de valori, ci o criză de umanitate.
„Am ajuns să confundăm dezacordul cu ura, critica cu eliminarea și moartea cu o formă de justiție. Atunci când ura devine opinie, democrația moare. Când moartea cuiva e întâmpinată cu aplauze, nu mai vorbim despre o societate democratică, ci despre una polarizată și radicalizată. Nu e vorba doar de individul care a murit, ci de ce spune reacția noastră despre cine suntem”, explică sociologul.
Gelu Duminică mai afirmă că atunci când oamenii legitimează violența împotriva altora, nu trebuie să uite că ea se poate întoarce și împotriva lor.
„Ce mă îngrijorează cel mai mult e că nu mai facem distincția între critica unei idei și omorârea celui care nu gândește ca mine. Putem, și e musai, să criticăm ideile care ne amenință valorile, dar nu putem transforma omorul în instrument de validare morală. Asta nu e justiție socială, e vendetă colectivă. Și dacă ne lăsăm pradă ei, perpetuăm exact tipul de violență pe care îl condamnăm. Care la un moment dat, se poate întoarce împotriva noastră”, a precizat Gelu Duminică, pentru Adevărul.
Sociologul, întristat de jubilarea unor români
Într-o postare recentă pe pagina sa de Facebook, sociologul a analizat modul în care a fost reflectată moartea lui Charlie Kirk, remarcând printre reacțiile diverse și faptul că unii români s-au arătat bucuroși de tragedie.
„În România, reacțiile la moartea lui Charlie Kirk au fost diverse. Unii au tăcut. Alții au plâns. Dar au fost și voci care au jubilat. Care au spus că „a meritat”, că „așa pățești când ești extremist”. Și aici e problema. Când asasinarea devine prilej de glumă, de satisfacție, de revanșă ideologică, înseamnă că am pierdut ceva esențial pe drum. Am uitat că libertatea nu înseamnă doar dreptul de a spune ce gândești, ci și responsabilitatea de a o face fără să calci în picioare demnitatea altuia”, a scris sociologul.
El a adăugat că libera exprimare nu e un scut pentru ură și nu e un permis de a batjocori, de a umili, de a râde de durerea altuia.
„Asasinarea celui care gândește altfel decât mine nu e niciodată o victorie. E o pierdere. Și dacă nu știm să o tratăm cu maturitate și echilibru, atunci poate că problema nu e la cel care a murit. Ci la cei care au rămas”, a concluzionat acesta.