Exclusiv România, statul cu „porți deschise” pentru deținuții periculoși. Danileț: „Pentru faptele de violență eu nu aș acorda permisie”

Evadarea milionarului Abdullah Ataș, care nu s-a mai întors din permisie după ce a fost condamnat pentru uciderea unui polițist, expune breșele critice din sistemul de recompense penitenciare. Fostul judecător Cristian Danileț vorbește despre interzicerea ieșirilor din închisoare pentru deținuții violenți, argumentând că periculozitatea acestora persistă indiferent de conduită, în timp ce magistrații avertizează că România riscă să devină un „paradis al infractorilor”. „România a ajuns mai aproape de a fi un paradis al infractorilor decât un stat de drept”, a avertizat recent și procurorul Claudiu Sandu, ex-vicepreședinte CSM. 

Condițiile de acordare a permisiunii de ieșire din penitenciar

Permisiunea este o recompensă administrativă, analizată de o comisie și aprobată sau respinsă exclusiv de directorul penitenciarului, în baza Legii 254/2013 și a HG 157/2016.

Această recompensă se acordă doar deținuților aflați în regim semideschis și deschis, indiferent de infracțiunea pentru care au fost condamnați.

Subliniem că un deținut va fi introdus într-un regim de maximă siguranță, închis, semideschis sau deschis în funcție de tipul infracțiunii, durata pedepsei, antecedente, comportament anterior. De regulă, după 6 luni – 1 an, se va face o reclasificare pe baza conduitei, muncii, implicării în programe.

În condițiile regimului semideschis în care se afla milionarul Abdullah Ataș acesta putea să obțină permisiunea de a ieși din penitenciar în următoarele condiții: comportament bun în mod constant, evaluare psihosocială favorabilă, risc scăzut de evadare.

Cel care ia decizia de acordare sau respingere a permisiei este directorul penitenciarului la propunerea motivată a unei comisii. Din comisie fac parte, în mod uzual: un director adjunct al penitenciarului (de regulă, cel responsabil cu siguranța sau reintegrarea socială), șeful sectorului educație / reintegrare socială (educatorul coordonator) – care evaluează comportamentul, implicarea în activități, disciplina; psihologul penitenciarului care evaluează riscul, stabilitatea emoțională, capacitatea de reintegrare; ofițerul operativ care analizează riscul de evadare, antecedentele și siguranța; reprezentantul sectorului juridic/evidența care verifică situația legală și regimul de executare.

Cristian Danileț: „Permisiunile acestea trebuie să fie pentru situații excepționale, nu pentru că vrea el să se plimbe”

Fostul judecător Cristian Danileț susține că „permisiunile acestea trebuie să fie pentru situații excepționale, nu că vrea el să se plimbe.”

El a exemplificat situațiile: un deces în familie, o rudă bolnavă, un eveniment neprevăzut legat de proprietățile sale, cum ar fi un incendiu la casă, un furt etc. „Deci permisiunea de a ieși din penitenciar trebuie sa fie justificată”, subliniază fostul judecător de drept penal.

El arată că deținutul trebuie să aibă un comportament adecvat: „Articolul 98 din lege arată că persoanele care au o bună conduită și au întreprins efortul de a merge la muncă, au mers la activitățile educative, morale, religioase, culturale, terapeutice, de consiliere, instruire poate să beneficieze de o recompensă cum ar fi suplimentarea numărului de vizite, de convorbiri telefonice, dar și permisiunea de ieșire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an”. O permisiune durează cel mult 5 zile.

Danileț subliniază că permisiunea „nu este neapărat un drept, este o vocație. Adică dacă îndeplinești condițiile și primești avizul de la comisie, șeful penitenciarului decide, dacă vrea îți dă permisie, dacă nu, nu. Decizia finală îi aparține lui.”

Fostul judecător arată că legea nu diferențiază acordarea permisiunii de a ieși din penitenciar de infracțiunea comisă.

Totuși, așa cum arătam mai sus sunt puține șanse ca autorul unei crime să beneficieze de permisiunea de a părăsi penitenciarul în primii ani în care este încarcerat, pentru că atunci va fi sub regimul de maximă siguranță.

Danileț despre schimbarea legii: „Pentru faptele de violență eu nu aș da drumul în permisie”

„Teoretic, îi dai drumul în permisie numai cel în care ai foarte mare încredere că se întoarce. Și eu vă asigur că toată lumea stă cu emoții, revine sau nu revine? Uite, în cazul acesta nu a mai revenit. Sunt o mulțime de persoane care vor da cu subsemnatul din cauza acestui caz”, explică fostul magistrat.

Întrebat dacă ar trebui schimbată legea, Danileț arată: „Ar trebuit stabilite niște criterii clare, poate inclusiv să se țină seama de tipul de pedeapsă pe care o execuți. Eu, personal, pentru crimă, pentru criminal în serie, pentru violatori, pentru acte de terorism, eu n-aș da drumul. Adică în general faptele săvârșite cu violență. Pentru că eu, judecător, când te condamn, eu te condamn să stai un număr de ani în penitenciar; teoretic tu te îndrepți după ce au trecut acei ani. Să zicem, îți dau 15 ani sau 20 de ani. Nu pot să spun că după un an sau doi tu te-ai îndreptat și îți dau drumul pe stradă. Că tu ești un pericol. Eu de asta te-am trimis la penitenciar, pentru că ești un pericol pentru ceilalți. Deci pentru faptele de violență, faptele repetate, pentru recidiviști, eu nu aș da drumul în permisie.”

Sandu: „Îi luăm în brațe pe infractori și ii considerăm victime”

La rândul lui, avocatul și profesorul de Drept Penal de la UBB, Sergiu Bogdan, susține că acest caz trebuie anchetat și văzut în ce condiții s-a acordat permisiunea de a ieși din închisoare. 

Sandu este de părere că modificările legislative au distrus orice coerență în legislația actuala, fiind de părere că necesitatea modificărilor vine pe fondul altor probleme existente în sistemul de justiție:

„Dorim să incriminăm femicidul. Dar legea actuală ce are? Nu sunt suficienți 30 de ani de pușcărie? Nu prea vedem asemenea pedepse dar dacă le-am vedea nu ar fi suficient? Oare nu ar fi mai bine că, în loc să facem spectacol public, să găsim niște magistrați responsabili care chiar să pronunțe asemenea pedepse? Am modificat multe legi în ultimii ani pretinzând că le modernizăm. De fapt, am distrus orice coerență în legislația penală”.

El a continuat arătând că camera preliminară „era o idee revoluționară. Se dovedește o nenorocire procedurală”. El a criticat legea evaziunii fiscale, calificând-o drept „o catastrofă”. „Am îngrozit Uniunea cu nivelul de fraudă pe TVA. Rezolva ANAF-ul. Sigur. Prin creșterea taxelor”, a mai arătat procurorul. 

Sandu mai critică atitudinea magistraților față de infractori.

„Am desființat pedepsele pentru minori. Acum copiii ucid alți copii. Cum se face că, deși am adoptat legi moderne nenorocirile vin una după altă? O fi de vină doar lipsa educației? O fi de vină accesul la rețele sociale? Ne lăsăm așa ușor păcăliți și manipulați? În realitate, am uitat să fim responsabili. Am uitat că legile trebuie să fie coerente și specialiștii trebuie consultați pentru efectele acestor legi. Am uitat că magistrații trebuie să fie responsabili și severi și să impună legea cu forța dacă este necesar. Îi luăm în brațe pe infractori și ii considerăm victime”, mai spune acesta.

România, paradis al infractorilor

„România a ajuns mai aproape de a fi un paradis al infractorilor decât un stat de drept”, avertiza zilele trecute și Claudiu Sandu, fost vicepreședinte CSM. Acesta trage un semnal de alarmă asupra modului în care legislația actuală este aplicată și cere magistraților o atitudine „responsabilă și severă” pentru a opri degradarea sistemului judiciar.

Fostul vicepreședinte CSM, Claudiu Sandu, a subliniat într-o postare pe Facebook, intitulată „paradisul infractorilor”, importanța legislației, precum și a punerii sale în aplicare. Precizările sale vin în contextul cazului deţinutului turc Atas Abdullah, care nu s-a mai întors din permisie în închisoare, precum și în cazul crimei recent în care sunt implicați mai mulți minori.

„Un criminal primește permisie și fuge din țară. Cum poate un criminal să primească dreptul să iasă din închisoare? Este scris în lege. Poți să stai la terasă și la masă alăturată să fie un criminal care își bea liniștit cafeaua. Acum găsim justificări. Trebuie operate modificări în lege spun unii. Să luăm brățări spun alții. Până se ia o decizie oamenii uită. Tot timpul sunt alții de vină. Nu spune nimeni că legile sunt sub orice critică. Că favorizează infractorii. Cum nu spune nimeni că mulți magistrați sunt cuprinși de milă când trebuie să trimită un infractor la pușcărie”, scrie fostul vicepreședinte CSM.

Cazul Abdullah Ataș

Abdullah Atas, om de afaceri de origine turcă, a fost condamnat la 22 de ani de închisoare pentru uciderea unui polițist rutier, faptă comisă în anul 2015. Acuzațiile împotriva acestuia sunt deosebit de grave: aflat în stare de ebrietate, milionarul turc l-a luat pe polițist pe capota mașinii, acesta fiind, ulterior, aruncat pe carosabil.

Abdullah Atas a pus autoritățile din România pe jar după ce în urmă cu câteva zile a refuzat să se mai întoarcă în penitenciar dintr-o permisie.

Aflat de mai bine de zece ani în Penitenciarul Rahova, unde își ispășește pedeapsa în regim semideschis, Ataș Abdullah muncea, făcea curățenie, participa la toate activitățile de reintegrare, fiind considerat deținut model. El era apreciat drept unul dintre cei mai talentați actori ai trupei de teatru a închisorii. Pe acest fond, Ataș  a obținut mai multe permisii. La ultima, cea de-a 24-a, milionarul turc a decis să nu se mai întoarcă.

Potrivit unui comunicat transmis pe 26 ianuarie de Poliția Capitalei, acesta se află în prezent în libertate, iar autoritățile depun eforturi pentru a-l localiza.

Ultimele imagini cu bărbatul au fost surprinse de camerele de supraveghere pe 24 ianuarie, în momentul în care a părăsit un restaurant, a doua zi după ce primise permisia. Polițiștii încearcă să îi reconstituie traseul, analizând imaginile disponibile pentru a stabili unde s-ar putea afla în prezent.

Anchetatorii iau în calcul și varianta ca acesta să fi părăsit teritoriul României. Tribunalul București a emis, la solicitarea Serviciului de Investigații Criminale, un Mandat European de Arestare pe numele lui Ataș.